Prieteni...si...prieteni

"Unde e poarta prin care un necunoscut intră cu adevărat în povestea ta? Care e mecanismul prin care un străin începe să poarte un chip şi sa devină un punct pe harta ta afectivă? De când începem să ne revedem între noi?"


Viata cu bune si rele…Zi dupa zi, cu inca un pas mai aproape de cosciug. Sunt zile in care abia ma tarasc, dar nu vad prin preajma multimea de “prieteni”…Si sunt zile in care ei apar…Uite azi, una dintre ele…Dragii de ei…Ce mult ii iubesc eu pe “prietenii” astia…
“Ce faci?/Cum esti?/Ce ai de gand?/Esti suparat/a?/Bem o cafea?/Ce mai tastezi?..etc”

Sunt acei “prieteni” care apar cam de 2-3 ori pe an, de regula toti odata (parca manati de un eveniment anume ;)
Acei prieteni care insista in a-ti spune ”Te rog, daca te pot ajuta cu ceva…”/”Ai incredere, ce-am vorbit aici moare”/etc… Ce este ciudat este ca fata de acesti “prieteni” nu am simtit niciodata acel sentiment de confort sufletesc pe care ti-l da proximitatea unui adevarat prieten, nu i-am cautat niciodata, ci au venit ei, de regula bagand un cap pe usa sau invadandu-ma in totalitate…nu am avut impulsul de a ma destainui, nu am cerut nimic si nici nu am simtit ca-mi pot oferi un impruvmant al dispozitiei…In fine, dragii de ei…cat de rea sunt eu cand judec asa oamenii, pacatoasa de mine…As vrea sa le multumesc totusi pentru “interesul” aratat si sa-i asigur de reciprocitatea sentimentelor mele…
As mai vrea sa le spun adevaratilor prieteni, celor pe care-i simt prieteni, ca atunci cand am sa am nevoie de ei, ii voi cauta eu…asta ca sa mai scutim din deranjurile inutile mai baieti…
Adrian Ciubotaru se-ntreba cand un strain inceteaza sa se mai numesca strain…Incercam sa-i dau un raspuns simplu: atunci cand iti intarzie drumul spre cosciug…Hai sa ne uitam in jur…Asa-i ca-i mult mai simplu acum sa ne numaram prietenii?

2 comentarii:

Radu Eftimie spunea...

Al dracului post mai Vorbareatzo. Mi-ai cam intors ziua pe dos.

VORBARETU' spunea...

@radu: n-are rost, am furat caietul cu cugetarile lui Vasile... :)
in fine, nu tu(voi) trebuia sa sughiti, am eu "amicii mei loco" ;)
astept sa ne revedem; toate bune pe-acolo!