Viata ca circ

Citesti, auzi, lauzi. Cutare a ajuns mare si tare. Aici, acolo, in Spania, Italia. Deschizi o pagina a memoriei si-ti aduci aminte de ce facea acel cineva acum nu foarte mult timp: fura, i se intocmea dosar penal, se prostitua, etc. Iti mai aduci aminte ca marea doamna (sau domn) vindea tigari in obor sau trimitea e-mailuri de amor unora. Unora care (sa zicem), le raspundea decent. Citesc ca si-a facut si blog si ca e o doamna. Cu acte...Implicata in proiecte. Cineva nu-ntelege ce vreau sa spun...poate. Sau poate nici nu mai conteaza. Simpla aducere aminte a unui nume sau altul, imi provoaca un soi de sila apriori. Nu stiu de ce, ma-ntreb a nu-stiu-cata-oara, nu sunt cumva eu cea anormala? Poate ca da. Toleranta, evitarea conflictului si speranta ca va fi mai bine, sunt defecte intolerabile care trebuie sanctionate. In consecinta...Viata, o succesiune de roluri. Aici aventuriera (ca sa nu zic prostituata), in Italia, om de afaceri si femeie la casa ei... sanctionand fumurile romanesti. Oare cat ne mai tine pamantul?!

2 comentarii:

Drace spunea...

Apropo de circ si de Spania, de curand am avut de ales intre a merge la o intrunire a "intelectualilor" romani in Madrid cu ocazia oferirii unor premii pentru poezie, eveniment ce a avut loc in prezenta ICR, si spectacolul unui circ ambulant ce a ajuns cu cortul la mine in sat. Bineinteles ca am ales circul de la mine din sat! :D

Dar cine-i persoana, ca unii nu ne-am prins?

CUGET spunea...

@drace: nu are nicio importanta. persoana poate fi in multi dintre noi, ceea e f grav. cat priveste circul, apreciez sinceritaea si responsabilitaea asumata, aceea de a fi roman si a cere "paine si circ".
:)