Un cutremur si o revenire la viata

Vine o clipa cand iti dai seama cat de neputinciosi suntem in fata mortii. Acum vreo 40 minute era OK. Ma uitam laudativ la florile din ghivecele suspendate si ma gandeam ca mai am o fata din gard pentru a-l da cu lac...In aer un miros de carne fripta pe gratar. Totul pana la un punct...cand un soricel m-a facut sa sar in varful patului urland (am fobie mareeeee de soricei!). In nici 2 minute, pe ecranul realitatii, unul din invitatii Corinei Dragotescu se schimba la fata si spune: "Cutremur!". In momentul asta ma gandesc ca puteam fi la Bucuresti, suspendata intr-un bloc cu 10 etaje...Ma reped in telefoane sa sun la cei dragi, putini, inca in viata...Imposibil de realizat ceva: Orange, Vodafone cazute. Zapp si Romtelecom rezista!

Mai conta pentru cineva, in acele secunde, schimbarea deconcentratelor, scandalurile de peste zi, gandurile si planurile de viitor? Dar cearta cu colegu' de la informatica, mai conteaza? Secunde care ne aduc cu picioarele pe pamant, amintindu-ne conditia noastra pura, umana, naturala, caduca...Intr-adevar, voi privi mai des la cer, la iarba, la tot ceea ce am uitat ca exista...voi mai ramane aici, doar gandul la vuietul Capitalei ma ingrozeste.

O noaptea calma...

Niciun comentariu: