Sinca Veche sau despre ortodoxismul autentic




Cum scandalurile in care reprezentatii Domnului printre pacatosi se tin lant de-o vreme-'ncoace, cautarea puritatii in aerul racoros al un sfant lacas a devenit o incercare, deseori presarata cu peripetii care mai de care. Locurile trebuie alese cu grija, evitate cele rau-famate, asa incat dupa o manevra giratorie de ultim moment in care era sa plonjez drept in bratele staretului de la Bucium (v. foto), ne-am continuat drumul cu gandul de a ajunge la Sambata si a ne reincarca bateriile in Sfanta Manastire. Si cum uitandu-ma pe Internet-ul de la Zapp (merge, bravo!), am constatat ca Sambata copilariei mele, imbracata in albul zapezilor iarna, acolo in deal, in verdele racoros al brazilor in vara, s-a sufocat dupa niste vile, marketuri, discoteci si alte consumerisme, am jucat ruleta ruseasca cu Manastirea Rupestra de la Sinca Veche. Era doar la 7 km de casa, loc despre care stiam ca e o grota in care niste oameni s-au ascuns ca sa-si apere sufletul de prigoana austro-ungara…pana la urma peste ce orgie mai aveam sa dau, vreun popa-porno sau alte hidosenii din astea, m-am intrebat…Am gasit un loc curat, in care oamenii simt suflul strabunilor pe o raza mult mai mare decat cea a grotei si a manastirii construita aici mai de curand. E un loc ciudat in care misticul te-nconvoaie, misterul te macina, simbolurile te intriga…Acolo in grota, mi-a spus o maica, s-au ascuns de furia Mariei Tereza, pentru a apara ortodoxia pe pamantul acesta. Dar de ce 2 altare? De ce semnul acela? De ce alte semne care nu au legatura cu cultul crestin ortodox. N-as spune ca mi-era teama, dar un sentiment ciudat l-am incercat si la vederea turistului francez care cu ambele palme lipite de unul din peretii grotei se “reincarca energetic”. Instinctiv, m-am uitat dupa umar sa-l vad pe Bivolaru… Dar nu era. Am iesit, sentimente confuze ma dominau, m-am indreptat catre coltul cu obiecte de cult in cautarea unei carti despre acest loc, a unor semne, scrieri…orice, sa-mi spuna despre pamantul pe care-l aveam sub picioare si despre oamenii din el. Aveam nevoie de documentare, deformare profesionala ar spune unii. Singura carte disponibila despre lacasul monahal rupestru de la Sinca Veche a fost o carte pe care nu mi-am cumparat-o, fiind singura. Poate candva, am s-o gasesc…


Pana atunci va invit la un tur virtual, dar bine documentat al locului, doar c-un click de mouse, unde veti gasi si grota si inscriptiile ciudate, si peretii energetici…viata de sus si viata de dincolo, la Sinca.


Niciun comentariu: