Cu bu-ba la Croitorie

Buna ziua d-na farmacista! Am o batatura infectata, uitati, ce-mi recomandati? O pereche sau chiar 2 de okelari s-au ridicat si au grait la unison: trebuie sa ajungeti la chirurgie, ca sa va chiureteze plaga! Upsss, frate, zic! Deja? Adevarul e ca neneorocita cu nume latin (calus, or something) instalata pe laba piciorului meu stang dupa ce m-a frecat o sanda, se-nrosise si se umfla vizibil. Incepuse sa ma arda, transpiram si cred ca intrasem si-n panica. Antibiotic luati? Nu. De ce? Ca nu am, dati-mi! Pai nu pot fara reteta! Frate-mi zic, astia nu-s normali. Ma vede cu ditamai piciorul, ma cearta ca nu am luat antibiotic. Pai si eu ce sa fac duamna? Va duceti la chirurg, vedeti ce spune, etc. Bun. Dar ca sa ajung la chirurg trebuie sa ma duc la medicul de familie...Pana atunci dureaza; Ati putea sa-mi dati 2 pastile de antibiotic, in mod sigur mi se va indica sa iau, chiar dvs. ati zis. Nu, mergeti la medic, nu am ce sa va fac, nu se da fara reteta. Duamna dar io nu ma droghez cu augumentin... doar cand ma mai enervau unii, mai scapam un disto, chestii d-astea. La revedere duamna, plec schiopatand. Si sa va luati shleapi, mai aud in urma mea inchizand usa. Ajung la medicul de famelie, imi da tremetere in urgenta la chirurgie la policlinica, fug intr-un suflet cu-al meu coleg si preten de suferinta. Gasim cu oarecare greutate un loc de parcare, chemam liftul, asistam la o scena macabra despre ce ne rezerva viitorul (un batran se chinuia sa distinga cifra 2, cea a etajului si pentru probleme andro, dar era optimist, hi, hi ne zambeste nimerind botonul, da ala e nene, bravo!), urcam si invingatori in fata usii pe care scria chirurgie, facem: cioc-cioc. Nimic. Schimbam usa, patrundem, salutam si... medicul e in concediu, n-avem ce va face, indiferent ce-aveti, aud inainte de a spune ceva, pis, miau, au...Super, zic! va mai arat de ce am venit, ce trimitere am, are sens? Nu cred, dar in fine...Si io ce fac, zic, aratandu-i piciorul, cum arata ala mic guritza cu degetul cand vrea pa-pa.

Va puteti duce la orice spital...la chirurgie. Suuuper! o reteta imi puteti face, sa iau deja antibioticul...Nu, numai medicul cand vine din concediu...peste 3 saptamani...Mishto, imi zic si plecam intr-o fuga spre spital. Deja nu mai conta. Ma gandeam ca piciorul macar sa-l donez dupa ce-l taie. S-au sa-l pun in formol, la Antipa. Sa ramana si dupa mine ceva...Gandeam si io, in ciuda incercarilor insistente de a mi se distrage atentia de la nemernica de buba. Ajungem la spital, suntem indreptati spre Chirurgie-Croitorie (asa scria spe placutza!!??), intram, sunt intrebata ce caut acolo, ii spun, dar de ce aici, dar unde, ii arat buba, nu aici trebuia sa veniti. Desigur, zic eu, gandindu-ma ca e chirurgie-croitorie, totusi...

V-as mai povesti una-alta, dar cred ca am/aveti altceva mai bun de facut. De azi sunt in contzed.
Concluzia: Nu faceti buba ca ajungeti la croitorie. Logic, nu? :))

Niciun comentariu: