Mancarea tiganilor fara griji prin Pasajul Vilacrosse


Pasajul Vilacrosse de pe Calea Victoriei gemea candva de magazine si magazinase. Avea farmecul sau occidental, ca si acum cand magazinele au fost inlocuite cu restaurante si cafenele. Cum pasajul e vis-a vis de locul muncii si cum era vineri, stomacul meu oscila intre o salata la Spring si…o ciorba locala. Chiar cand s-o cotesc pe Doamnei, schimb ruta si intru in pasaj. Cam galagie si miros de chi-cha cu capucino (n-am sa-nteleg niciodata de ce trebuie sa bei tutiun cu aroma de capsuni, banana, capucino &smth, dar vad ca devine o stereotipie de marketing chestia asta cu “disponibil in mai multe arome”). Chi-cha autentica fumata in Egipt sau Tunisia, intodeauna in restaurantul de la subsolul cladirii, unde peretii sunt acoperiti de faianta albastra (pentru racoare) si unde chelenerul isi face muschii o juma’ de ora pentru a-ti aprinde carbunii, nu a mirosit niciodata decat a tutun, dar in fine. Iata-ne in restaurantul Ana Rustic, cu un meniu relativ bogat si colorat (vazand "unworried gypsies' dish" –“ mancarea tiganilor fara griji”, inconstient m-am gandit la vecinii mei de la tara, zambind :) …) cautand o ciorba. Plasand comanda unui chelener atipic pentru locul si timpul anilor la care ne aflam, care a venit de 3 ori sa-si ceara scuze pentru faptul ca produsele comandate nu mai erau disponibile la ora aceea tarzie, am inceput o evaluare sumara, dar critica a peretilor, meselor si…orchestrei live (cu tot cu gurista) ce se producea pentru niste bieti cetateni din regatul unit, care mai mult ca sigur in vacanta fiind, nu-si doreau decat sa-si consume vinul intr-un mod cat mai englezesc…Mi-au placut rotile de car care incadrau o frumoasa fantana din piatra, mesele de lemn, ferestrele pictate cu stergare si lingurile de lemn agatate de barnele fixate pe pereti. Nu mi-a placut ca am stat o ora sa astept o ciorba, orchestra care n-a inteles ca nu eram deloc intr-o dispozitie de inima albastra, sau de pahar cum se zice, deci a insistat sa-mi infiga arcusul in urechea stanga in modul acela specific, aplecat peste masa (m-am gandit ca mai lipsea tiganca cu flori care sa faca circul de rigoare cu “flori pentru domnita”, dar m-a ferit Dumnezeu). Noroc cu gestul de concediere, care desi discret, a functionat, incredibil…a tacut orchestra, dar imediat din boxe a-nceput Paul Van Dyk intr-un feat. cu Rea Garvey ce te-ndemna la visare. In asteptarea bucatelor m-am gandit ca desi relativ nou, localul asta cu chelnerii si orchestra asta, parea incremenit undeva din timp, din anii 80 sau poate mai demult…Trecand peste tot si toate, in ruptul capului nu am putut sa trec peste pieile de capra, oaie, vulpe, iepure sau alt animal rustic cu specific romanesc, pentru simplu motiv ca acolo, chiar pe peretele din fata mea era intinsa pe perete o blana de animal insinuant, vanat sau mort de batranete undeva prin stepele Asiei, adus de cineva de pe-acasa. M-am calmat cu greu sa nu-l intreb pe chelner ce animal e asta frate? Hiena or something?!


Enjoy ciorbitza de perisoare feat. paul!

Niciun comentariu: