Ramas bun, Gheorghe Dinica!

S-au scris probabil zeci de pagini, bloguri, articole, note despre Marele Actor Gheorghe Dinica. Nu stiu daca acum mai au vreo importanta, nici ca De Niro, al nostru, cum imi placea sa-i spun, a fost un actor uitat, ca multi altii ca ei. Nu, dimpotriva, a facut actorie pana a...obosit. A si cantat, a si dansat, a fost un artist total. Respira aerul scenei cu o voluptate discreta, dar decelabila. Era nascut din scena, din recuzita aia in mijlocul careia juca, ai fi zis ca poate trai acolo o vesnicie fara sa-i fie foame sau sete. Iar zambetul lui, unic, ai fi zis ca este zambetul care poate alunga chiar si Moartea.

De aceea poate, in zilele mele mai rele, cautam un film, un disc, o piesa... cu Gheorghe Dinica. Si ma linisteam. In egoismul meu, ma gandesc acum, cine-l va inlocui? Nimeni. Realizez ca e unic. Si asta ma sperie. Cine va mai alunga nelinistea, teama si tot raul din lume, furandu-te cu zambetul sau smecheresc si cald in acelasi timp? Nimeni.

Niciun comentariu: