Bronski Beat

Moshu' in pana de hartie...

Mie imi pare rau pentru ce a patit McGogoo cu Moshu', dar probabil ca l-a suparat el cu ceva. E necajit, desigur, pentru ca s-a caznit sa-i scrie si el mosului si uite ce raspuns a primit:

"dragu' mosului baiat, am primit scrisoarea ta si m-am sters la c.. cu ea..."

Of, of, of...


Bazi are gripa noua!

Din pacate Bazilide are intr-adevar gripa noua. A aflat de curand. Ce e mai grav este ca nu prea l-a durut nimic, deci semne ioc, decat niste vagi dureri mulsculare, ca trebuie sa se izoleze si ca trebuie sa poarte "botnita". Ceva imi spune ca va avea o activitate superproductiva pe blogul personal! :)

Insanatosire rapida!

?


Sunt zile in care, tragand linie "all in all" cum zice francezul si analizand punctual fiecare gest, ajungi la concluzia ca nimic nu e logic, nimic nu se leaga. E ca si cum ai creste cu drag un copil, pentru a-i da in cap, cat mai tare cand va creste. Sau ca si cum ai uda cu drgoste o floare pentru a o pune la soare si a o lasa fara apa la vara. Logica si motivatia sunt greu decelabile pe astfel de vremuri tulburi. Cu cat imi pun mai multe intrebari, cu atat ma incurc mai tare... Vasile, tu ce zici?

ps: Cercetatorii ne spun ca pisica vede in romburi. Probabil de aici inconstanta. Dar oamenii?!

Gluma la romani...

Era spre sfarsit de zi. Disperata voce a d-rei de la PR anunta sec si mecanic ca magazinul se va inchide. Adica "Carati-va odata, ca avem si noi case si altceva de facut!", cel putin asta este decodificarea mesajului pentru mine. Ici si colo, cate un cumparator singuratic, face ultimul pas inainte de a inchide arcul decizional, dupa care cosul devine mai greu sau... mai usor. In general pe la raioanele de bicepsi sau la cele de bauturi, grupuri de 3-4 tineri, imbracati fashion, trendinezi care prind curaj mai ales cand sunt in grup. La raionul de lenjerie, o doamna (inca bine, asa cum vedeam din unghiul meu) contempla o frumoasa camasa de noapte, in culori purple. Trecand prin zona, gupul de trendinezi cu freza sculata s-au simtit datori cu o gluma la adresa doamnei : "V-ar sta bine...fara!" Cu mainile in buzunare, mergand jmekereste pe centrul magazinului, au parasit campul vizual razand in hohote, incantati desigur de gluma.

Am imbatranit.

O afacere de succes!

Nu merg des la mall; adica nu sunt genul care s-o arda prin mall mai des de once in a week (king for a lifetime!), dar de ici, de colo poti prinde idei, solutii, strategii. Desigur ca va amintiti acele “oaze de relaxare” din marile mall-uri, acolo unde, printre palmieri mai mult sau mai putin artificiali, poti beneficia de o sedinta de masaj. Sincer, am incercat sa ma pun in locul cetateanului rubensian, bine crescut, al carui tricou un pic cam scurt (dar bine mulat) lasa sa se intrevada cate ceva din "gustoasele taine ale Craciunului", lafait in fotoliul magic (care contra unei sume relative modeste, oferea 10 minute de placeri). Dar cu parere de rau va spun ca n-am sa ma relaxez in veci intr-o gara sau intr-o piata, fie ea si-un mall. Nu pot si pace. Am incercat odata, am platit, m-am asezat si m-am ridicat ca arsa. Aveam senzatia ca toti ochii mall-ului se uita inspre mine intr-o evaluare apriori defavorabila. Apoi sentimentul acela ca “tara arde si baba se piaptana” (v-am spus doar ca sunt o patrioata, nu? :)). Si totusi, scotocind prin casa ca tot omul in prag de sarbatori, am dat peste obectul din imagine, loc in care stiu ca-si fac veacul pisici, caini, etc. Cum tot ne aflam in criza, m-am gandit la o afacere de succes!

Despre Craciun


"Craciunul este timpul cand Transcendentul se pierde in spatele unui orizont de carna.. mezeluri",

VALERIU BUTULESCU


"Craciunul este o perioada cand ai dor de acasa - chiar daca esti acasa",

CAROL NELSON

Hai la Istanbul...in (auto)gara noastra mica!




N-am facut niciodata vreo rezervare pe site-ul asta, nici nu vreau sa fac, n-am nicio combinatie nici la Istanbul, nici la Ankara, dar oamenii sunt multumiti si vad ca-mi multumesc si mie...

update: Si pentru ca poate nimic nu-i intamplator, aseara, prima agentie de travelling care mi-a iesit in cale, afisa si acesta oferta! (Rotiti-o voi ca io m-am emotionat...sau lasati-o asa , ca tot aia e)



ps: comentariile originale la piesa merita macar un ochi pana la capat. Hai ca se poate!

"Melodia lui Dorobantu imi aminteste de gara din Piatra Olt. Nelutu, iti mai amintesti de cite ori m-ai insotit in gara aia?!"

"Mie imi amineste de ATENTATUL DEI MADRID 11 DE Martie FOARTE TRAGIC..."etc...

Haide mai fetito, hai la Istanbul! :)

Internetul la sate: viteza, viteza, viteza!

Mi-aduc aminte ca m-am dat cu fundul de pamant, m-am agitat din toate celulele, tesuturile si sistemele mele ca sa am si io spre folosinta internetul mobil de RCS, oferit gratuity celor cu abonamentul de tipul celui pe care il am si eu. A fost circ, o noua galeata de minciuni de-nghitit de la compania monoplista, luni, poate chiar ani de asteptare. De fiecare data, pentru orice serviciu de la ei se-ntampla asa, aici la Bucuresti.

Aflandu-ma la tara, intr-o comuna micuta intre Gaesti si Titu, ca tot bucuresteanul ce merge la rude cu una, cu alta, in prag de sarbatori, nu m-am putut abtine cand vazandu-l pe unul din nepoti cu un ultraportabil intr-o mina (si cu nevasta-sa in alta, Doamne ce generatie vitezomana!) sa-l intreb: Ce-i Ioane cu stickul ala (infipt bine intr-unul din porturile USB)."Cum ce? Internet de la RCS…"Cum, de unde, in ce fel…si merge? "Vrei si tu, hai ca vorbeste Marina, si-arata spre prietena lui facandu-i cu ochiul, (hai ma ca e matusa-mea… :(... )cu baiatul din sat care se ocupa". Pustoica de nici 16 ani, isi scoate tacticoasa mobilul fitzos si ultraperformant, vorbeste cu “Vlad” si-n 3 minute aveam asigurata problema de Internet mobil de la RDS, chiar si-n satul vecin…Nu va mai trebui sa ma sui in pod ca sa trimit un mail. Si nici sa fug pe deal, in gradina, in miezul noptii, cu scaunul si ultraportabilul dupa mine...

Urari de bine companiei in cauza. Am imbatrinit.

De Craciun, fiecare-n felul sau: Jethro Tull

Colind cu transpiratii reci

Atmosfera incarcata ieri in magazinul de cumparaturi Kaufland. Plin ochi. Muzica senina, celesta si inaltatoare ca de sarbatori. Inchipuiti-va ca din nu stiu ce motiv, din senin, iti vine sa iesi afara, in...décor. E ceva normal pana la urma. Oriunde si pe oricine il poate apuca. Dar cum ar fi daca acele impulsiuni ar fi flagrante, iminente, “aici si acum”, ca sa nu zic “acum ori niciodata”? Pai in toate cazurile exista o singura solutie. Mergi la locul special dedicat, cu apa si racoare si rezolvi problema. Pare simplu la prima vedere. Nu este insa asa daca in ditamai magazinul de facut cumparaturi exista un singur…WC-u, mai clar, un singur sfant fotoliu. Si ce-ai zice daca ajuns la locul faptei, transpirat, tremurand, speriat, ametit (c-asa-i cand mananci porcarii!) ai gasi usa inchisa. O mina la inima pentru controlul ritmului sinusal, o alta la jugulara pentru manevra de incetinire a pulsului, cu inca o mina iti stergi sudoarea siroaie, iar cu ochii cauti iesirea din situatia limita. Jur imprejur, nimic. Nu-ti mai ramane decat o singura speranta: Hrusca si vocea sa inundand spatial imund al umanului cu note celeste: “Deschide usa crestine!”. Dar deschide odata!






ps: imi place Hrusca, imi plac colindele, dar toate la timpul si la locul lor.

Myvodafone with love...

Cate ceva despre iertare...
Buna ziua! Eu am 2 abonamente la dvs. (nu mint, asa e) unul la mine, altul la un nepot, la tara; stiti e tanar si el, sa vb. cu fetele... Am incercat sa intru pe MyVodafone sa vad ce face mica puslama, daca-si plateste facturile, ma-ntelegeti, dar mi-a cerut sa resetez parola (o masura de securitate bine gandita, dar cam redondanta in actualul context, nu le-am zis asta) dupa care mi-a trimis passul nou in mailu' meu si codul de activare in sms-u' de pe celularul nepotului. "Si ce fac in situatia asta?", intreb intrucat dupa cat imi stiu nepotul il duce bine mintea si sigur va intui ca vreau sa-l verific. "Il sunati pe nepot sa va dea codul". ZBANG!

E, na!? "Auzi mai Marine, ia dicteaza-mi tu codul ala care-ti va veni pe sms peste 10 minute, dar sa nu te uiti la el, ca matusa-ta vrea sa te verifice un pic..." Nu mi se pare corect, insist la colcentera...Poate nu vrea sa vorbeasca cu matusa-sa ("iar vorbareata aia..."), poate e cu fetele, poate e la job, poate nu-i in tara, dupa cum m-a amenintat ultima oara ca pleaca in Spania...poate. Anormal le-a aparut si lor dar numai dupa vreo 2 zile cand am primit un telefon de la pr-i si mi-au spus ca mi-a fost resetata parola. "Va rog sa ne scuzati, o mica neintelegere!"

Mie nu mi se pare mica, din moment ce prin MyVodafone poti cumpara inclusiv telefoane online, care in promotie au alte preturi, iti poti achita facturi restante, vezi puncte de fidelitate, iti controlezi contul remote, si tot asa... O micamare porcariora ce le-a scapat celor de la Vodafone.
Voua vi se pare normal? Sa-i iert? Da... Si dadicatzia! ;)



Intr-o zi...

Plimbare de seara

Si pentru a nu repeta acelasi scenariu nocturn, insomniac, am hotarat: afara, la aer, la ger, la ce-o fi. Am luat cainii Oborului cu mine pana hat, inspre Vatra. Gerul ardea te-ametea daca faceai imprudenta sa te descoperi. Cum pe trotuar nu se putea merge din cauza zapezii indelung stramutate de edili, cand in sosea, cand pe caldaram, si cum invingatoare a iesit soseaua si cainii ce se harjoneau in jur, am luat-o si eu pe sosea, dinspre Obor in jos (sau in sus?), cu 4 caini dupa mine. Se crease un soi de intelegere tacita intre noi. Cum cateii aveau antrenament, se opreau din cand in cand parca sa-mi spuna:”haaai!” Frigul ii pornise peste masura si cu cozile arc in sus (semn de bucurie si pofta de joaca, inc, ar zice Creanga) m-asteptau din cand in cand, parca intelegand ca noi, oamenii, suntem mai dificili. Din peisajul alb si inghetat s-a ivit ca o Fata Morgana, un non-stop. Decid rapid ca trebuie sa cumpar ceva de mancare. Ma strecor printre fetele suparate (de ger?) in magazinul cu specific oriental. Cateva duamne domnisoare (cine naiba mai poate sti pe gerul asta?) priveau absent si plictisit. “Ce naiba cauta si asta, la ora asta?” Un strop de curiozitate le-a ridicat spranceana cand am ajuns la casa, inspre cosul de cumparaturi. Erau acolo: un cozonac reusit, gustos aveam sa aflu mai tarziu, cu stafide, de post, o sticla de sweps de portocale, un set de doze de lapte de cafea si… o juma' de kil de salam, d-ala…d-ala rau de tot, dar nu cel mai rau (de care zicea Dinescu candva ca le-a cazut parul cateilor lui) pe care-am rugat-o pe una din duamne sa mi-l taie cu cutitul in bucati de marime medie. Aceeasi uimire am sesizat-o si la ea. In fine, mi-am zis ca poate arat ciudat de la ger, mi-a aparut un nas in plus sau…inca o pereche de ochi. Le-am lasat pe duamne in their sobriety si-am iesit in graba afara. M-am uitat in stanga, in dreapta, pe strada… M-au pacalit… Plecasera… Un alt drumet poate conduc pe drum acum, jucandu-se-n zapada. Din usa magazinului, o pereche de ochi curiosi pana la capat, infruntau gerul. Cinstit, eu n-as fi iesit afara pe gerul ala.

Dar cu salamul ce fac? Acesta-i intrebarea.

Ajunsa acasa l-am privit pe motanul Vasile cu alti ochi. Parca nu mai parea asa jmeker. Nici Faitless n-a mai avut asa succes, de torsul lui Vasile! De aceea l-am si facut asa de mic! ;)


Rhytm is Evil




Prin anii 90' era un hit care a pierdut mintile multora. La propriu. Un student in an terminal la fizica nucleara isi pierduse prietena, munca, viata, hrana. In schimb fredona "Rhytm is a dancer". Medicii erau optimisti, eu eram inspaimantata. In 2 saptamani l-au luat acasa. Scriau medicii in fisa de externare: "Cu stare ameliorata"?!

Discutie in Era Computerelor



Scurtissime... Scurtissime...

Ea il intreaba: "Nu crezi c-ar trebui sa ne luam din nou o pereche de papagali?"/ El, semiabsent, dintr-un laptop: "mda..."/Ea prinzand un pic de avant: "...dar sa avem grija, sa nu fie batrani ca aia care au murit...pai si cum sa stim ca sunt batrani?" /El, sferto-absent: baga si tu pe Google!"/" Ce sa bag?'papagali batrani'?


Mos Craciun intr-o mare confuzie...


Deunazi ma-ntalnesc online cu un coleg care era destul de ingandurat in legatura cu natura cadourilor si darurilor pe care el, in calitate de Mos Craciun, va trebui sa le puna sub brad, pentru copiii lucratorilor de la fabrica. Pai ce-i atat de greu: fructe, dulciuri, jucarii...O gama destul de variata. Numai ca da, are si el dreptate: uite-ma pe mine, mai pot sa ma duc io la nepoti cu bomboane, dulciuri si jucarii cand ii gasesc calarind internetul si magazinele online, in cautarea unui CPU mai bun (ca bani si viteza sau a unui alt gadget...ca sa nu mai zic de online-ul sentimental?! )

Asta e baiatule, dau sa-nchei, gandindu-ma ca intr-adevar, un pachet bax de prezervative le-ar fi mult mai util decat unul de bomboane...

Concediu 2009

Concediu 17-22 decembrie; restante administrative, medicale, emotionale...

Iiiuuuuuu!

Povestea unei dureri...

Fabrica la care lucrez este una cu mii de angajati. Dupa ce-mi terminai partial din treburile de serviciu, m-am indreptat rapid spre bombonerfarmacia aflata vis-a-vis, pentru de-ale gurii: de cap si de spate. In cele 5 minute in care am stat acolo, am numarat circa 8 clienti din care 3 eram colegi de fabrica. Unul de pe la "Inzestrare", altul de pe la "Financiar" si io. Cum legea semnificatiei (acordam atentie stimulilor care ne plac, au sens si conteaza pentru noi) e extrem de virulenta, urechea a perceput (inconstient) bomboanele pe care le-au luat si colegii. O analiza statistica ar conduce la cateva intrebari si un evantai de raspunsuri. Mi-as dori sa le pot prezelnta intr-un tabel in HTML (sau alt limbaj de programare, dar nu stiu decat MicrosoftAccess, care conform unor teorii de ultima ora, ale unor specialisti de mare clasa, n-ar fi un SGBD!?) In fine, sa revin. Imi plac statisticile, bancurile despre statistici, softurile de realizat statistici si...unii statisticieni. Asa ca am sa va povestesc si voua concluziile mini-analizei din spiteria cu nume de de fata (Nicol). Indiferent de prajitbulinele solicitate, domnii colegi au cerut si ceva de ...burta, sau de stomac, de digestie, mai elegant spus. Care ar fi concluziile in legatura cu relatia de cauzalitate cu pintecaraia?

1. Mancam mult.
2. Mancam ca prostii, adica prostii, chestii non-ECO, non-BIO, etc...adica rahaturi.
3. Nu mancam, nu cheltuim, suntem avari, cel mult o bucata de paine si-o clatita (primita pomana de la vreo colega pentru care mai exista Dumnezeu)
4. Suntem nervosi si d-aia ne doare burta.
5. Suntem prosti si d-aia ne doare (si) burta.

Recunosc, in cercetarea sociologica, paleta de raspunsuri in evantai nu lasa libertate persoanei intrevievate, asa cum ar face-o raspunsul liber. Prefer asa. Cine stie ce mi-ar mai auzi urechile? :)

Si dupa ce-au luat pastile...And Then They Start to Dance:

EDM - And Then They Start To Dance {Remix}

Pazea, vin specialistii! :)))



Au venit, au plecat, s-au culcat!
(This is the universal true!)

Onomastica bat-o vina!


Handmade pentru crestini la restaurantul libanez

Relaxare si lume putina pe aleile mall-ului Baneasa. Existau alternative, nu zic. Patinuarul, cinema-ul outdoor daca nu era un frig de-ti taia fata. Asa ca am preferat indoor-ul. Magazinele "de firma" erau absolut goale. Cateva ocheade aruncate ici-colo pe vreo eticheta, unde sume care incep cu 9, cu inca 2 cifre in RON, stau agatate pe maieutze si bluzite hand made. Si apopo de hande-made-ul asta, vad ca e o adevarata paranoia in targurile traditionale de iarna unde, invaribil, te asteapta si niste "hand-made-uri". Ma intreb, Mosul e si el hand-mader?! Ia zi-mi mai Mosule cum e?

Dintr-un colt se aude un refren de sezon: "Deschide usa crestine, ca venim si noi la tine, la multi ani cu bine!" Trilurile vin chiar de langa restaurantul cu specific libanez, pe care l-am ales intr-un final pentr-o cupa de orez si una de legume, dealtfel cu o foarte gustoasa bucatarie. In rest, o seara obisnuita...

311 cu ciuma, serpi si niste palpitatii divine

Antisociala cum sunt (mai degraba sociofoba, dar ma tratez ;)), evit pe cat posibil mijloacele de transport in comun. Nerespectarea acelor 1.5 m minim distanta personala (conform Legii lui Hall) si patrunderea in zona intima, sub 0.5 m, imi provoaca, conform aceleiasi legi, acele fenomene distonice (neurovegetative, deci greu de controlat) de la palpitatii, pana la senzatia de sufocare, nod in git and so on... De regula ma postez undeva in fata, cu fata la sofeor, sa termin cursa cu cat mai putine interventii din partea colegilor de trafic. Dar azi n-a fost sa fie asa. Parca m-a asteptat. M-a luat de pe ultima scara. "Merge la Facultatea de Medicina?", a fost prima intrebare. Am facut imprudenta sa rostesc, desi as fi putut sa tac, sa creada ca sunt muta sau retardata sau din alte zari venita. Dar am zis DA si asta a fost finalul unei calatorii pe care as fi dorit-o scurta si...tacuta. "Mergeti chiar la Fac. de Medicina?", a urmat a doua intrebare. Era inceputul subtil si insinuant a ceea ce urma sa fie o calatorie cu peripetii. "Nu", zic si fac imprudenta (curiozitatea bat-o vina!) sa-ntreb "De ce-as fi mers la Medicina?" "Asa am crezut si as fi vrut sa va pun o intrebare legata de domeniul medical...", a venit raspunsul, ca un piston impins de-o presiune indelung retinuta... "Nu, nu, cobor la prima", desi coboram la a treia...in fine. Trec exact 5 secunde si se declanseaza mitraliera: "Stiti care este de fapt semnificatia sarpelui din insemnele medicale?" " Opaaa...", imi zic, interesanta intrebare. Ii flutur un nume divin, fiu de zeu, Esculap, ii mai zic de un pom, la fel de vindecator pe care sarpele vindecator se-ncolacea si cam atat... "Ei, aici voiam sa ajung", vine de partea cealalta raspunsul. "Ati citit Biblia?""Nu din scoarta-n scoarta, recunosc, e timpul sa ma fac de rusine, adaug in gand". "Povestea este foarte veche si se regaseste in Biblie. Dupa ce au iesit din Egipt, evreii razvratiti impotriva lui Moise, au fost pedepsiti de acesta raspandind asupra lor serpi veninosi, care-i muscau . Pacatosii au venit la Moise sa-i apere. Profetul a primit atunci porunca de la Dumnezeu sa faca un sarpe de arama si sa-l atarne de un stalp si oricine va mai fi muscat si se va uita inspre sarpele de arama, va scapa. Era vremea ciumei..."

Acela este troleul care merge la facultatea de medicina, ii arat prin luneta...
Am asteptat cu nerabdare un moment de liniste pentru a-mi lamuri aceasta prea-frumoasa poveste...

La Emag nu mai e bani nici de sapun...


Harmalaie mare la magazinul de facut cumparaturi Emag. Cumparaturi speciale: o memorie, un portabil, o casca blue sau macar un HDD portabil pentru nepotii de la tara, c-au crescut si ei... In fine. De ce ma aflam io acolo? Sa-mi iau un calculator miiic, miic, mic cu wireless, cu un hdd rezonabil, o memorie mai de la 1000 DDRAM in sus, chiar si cu un SO aruncat pe el, nu ma supara nici chiar Vista (vezi opinii si statistici la un blogher). Adica ce vreau eu? Daca nu sunt acasa unde folosesc serviciilii RDS (alta nefericire), sa le folosesc pe-ale altora, la un hotspot, cu un internet mobil, chiar si cu o solutie de Zapp (off!), cand vreau sa ma conectez la Internet din diverse motive. La baietii astia de la magazin am gasit ce doream, un Acer la 10, 1 inches, cu un HDD de 160, licenta Windows XP, antivirus si suita Office trial (da-o naiba, ca nu de asta am nevoie!). Mai are ceva pe el, niste jocuri cu gaini, pui si ceva cu "Prima casa" dar nu cred ca are legatura cu programul in plina derulare acum in Romania. O sa-mi fac timp sa-l sterg si sa-l partitionez, ca deja e cam tarzior, lucrez pe o singura partitie si...in fine. Partea proasta buna e ca e rosu, lucru peste care as putea trece in calitate de reprezentanta a sexului slab, e foarte usor, zbarnie la incarcarea SO, alearga frumusel pe net si...i-am facaut o extensie de garantie de 3 ani, in conditiile in care el a costat 1000 RON, extensia 140, zic eu ca e rezonabil. Deci din partea lui Acerica cel rosu, nimic de zis, insa din partea staff-ului Emag...Prima minciuna mi-au tras-o cand m-au facut sa stau acasa ca-mi aduc ei extensia de garantie, asta fiind achizitionata pe factura separata. Noroc cu concediu asta fara salariu de care beneficiez these deiz...Si stai si suna, si stai si suna... La un moment dat m-am gandit sa-i las instructiuni lui Vasile sa vorbeasca cu baietii ; ) asta pana la momentul final al astepatarii cand...am adormit. Pe la ora 6 seara harmalaie mare pe mobil si la interfon. Uitasem si mai si dormeam. Alo? De la emag, aveti un cotlet, colet...Imi cade fisa, fug la interfon, platesc unui nene care in mod sigur ca era plecat de-acasa dinainte de alegeri, timp in care n-a mai avut timp sa faca un dus, sa foloseasca un sapun ceva...In fine, probabil ca asta m-a trezit din buimaceala somnului. Ma intreb de ce de fiecare data cand a trebuit sa relationez cu acesti baieti, ceva s-a intamplat? Poate sunt eu de vina, poate mi se pare mie...

Dialog-uri...


"D-ra colonel, n-aveti un pat in plus sa ne dati si noua?/ Ba da, am vreo 2! mai mare, mai mic?/ Aoleu, sa va dea Dumnezeu sanatate, ca mare noroc am avut..."

PS: Dialogul se purta cu doua seri inainte, in poarta, intre mine si vecinii mei romi! :)

No comm.

Mind in a box - Stalkers

Bomboane de la Zapp. Urmeaza E-mag

Cum va spuneam intr-un post anterior, o terminai cu Cosmoteu', ca-mi pierdui tilifonu'. Asta e acum. Am trecut pe Zapp. Si surprizele nu contenesc sa apara din Cutia Pandorei. Dupa ce m-am lamurit ca NU poate sa iasa pe net, ca NU poate roaming si ca nu poate transfer de date intre echipamente sub nicio forma (cablu, bluetooth, iR), mai aflai o chestie simandicoasa la nesimtitul asta mic. Nu vrea sub nicio forma sa cante alarma de destepatare la 6.30 a.m., ci doar la 6.50 a.m. Azi dimineata am organizat o pinda. La 6.20 deja eram treaza (noroc cu desteptatorul miorlaitor Vasile) si asteptam... Se face 6.31, nimic. Ochiul pe el, pe Zappaila asta care face glume cu mine. 6.40, 45 si...la 7 fara zece da in sfarsit scularea. C-asa vor muschii lui. Este a treia zi cand face asta. Exista vreo explicatie cat de cat logica? Fie ea si prin matematica aia pura, nenorocita pe care-o faci (doar) in primii 5 ani de Calculatoare la stat, in serii Fourier cu convolutie-n frecventa sau fara?

Din spate matusa...?!

Dintre stereotipiile din categoria "mistiocaraie" exista si aceea cu care multe dintre reprezentantele sexului slab sunt, cu sau fara voia lor gratulate la un moment dat in viata. Desigur ca va e cunoscuta vorba "Din spate papusa, din fata matusa!" Acum ce sa-i faci? Vine o varsta... Personal, n-as zice nimic. De fapt ce-as putea sa zic? In fine, altceva vreau eu sa stiu; eu nu inteleg versiunea : "Din fata papusa, din spate matusa...?!?!" E mult mai tare...

Oricum, mersi.
(Probabil ca se satura si omu' de atatea vaicareli. Si-am mai facut o tampenie. Mi-am uitat cheile de la tot ce-nseamna porti, garduri, usi. etc. la tara. Asa ca am sarit din nou, poarta. Un poc surd la impactul cu solul, nebagat ieri seara in seama, m-a aranjat)
Neata!

...era sa uit, dedicatia: "A Pain That I'm Used To" - Depeche Mode"


Si ei sunt ai nostri...

Cercul meu se restrange…

In ultimile 24 de h (parca ar suna a buletin de presa, nu? :)) am avut peste 3 vesti de bine. Nu pot sa nu rezonez la bucuria vestii ca unul sau altul din prietenii sau colegii mei au copii. Iata de ex. ce-am aflat acum vreo 20 minute, sunand la un vechi amic, sa-l intreb ceva in legatura cu un accept de plata la un service Toyottta!

"Ce faci Paule? Ce sa fac? Ne-am inmultit! Da? Am o fetita! Bravo mai, sa va traiasca si sa fiti fericiti!"

Dincolo de entuziasmul meu spontan, simt ca cercul se-nchide si…ca sa nu trezesc iar suspiciuni lui Bazilide, o sa inchei aici. Am si eu copiii mei. E-adevarat ca au 4 picioare si-n loc de mama zic sau maw sau ham…dar asta e. Sunt mutanti, dar sunt ai nostri! :)

Coltul (IT)terapiei - Noapte buna, insomnie!

Desi se spune ca e bine sa te obisnuiesti si sa accepti si ceea ce nu-ti face tocmai placere, in cazul de fata, faptul ca (desigur) sunt si insomniaca, pe langa toate celelalte chestii bune din viata mea, in virtutea carui fapt ar trebui sa denumesc postul, "Te salut, insomnie!", sau "Insomnie, mon amour" etc., n-am sa o fac, in speranta ca nu chiar toate trebuie sa mi se-ntample numai mie. Am sa fac deci o recomandare pozitiva cartii si programului pentru a scapa de insomnie al lui Gregg D. Jacobs, prezentat in volumul "Noapte buna, insomnie! Un program fara medicamente dezvoltat la Facultatea de Medicina Harvard", bazat pe ultimele descoperiri in psihologie si medicina si in care Gregg D. Jacobs va explica "cum puteti face fata insomniei si ce sa faceti pentru a o contracara. Cartea, scrisa intr-o maniera prietenoasa si practica, va ghideaza pentru a urma un program de sase saptamani pentru a ajunge, in final, sa invingeti insomnia". Hai sa vedem! :)

Gregg D. Jacobs este profesor de psihiatrie la Harvard Medical School si specialist in tulburarile somnului.

ps: Am uitat sa va spun. Gregg insusi e un mare insomniac! A scris cartea probabil ca sa nu aiba sentimentul ca in noptile de nesomn si-a pierdut timpul aiurea. Probabil in momentele alea a descoperit si pozitia de pe coperta.


Noutati

Numarul pe noiembrie al revistei "Politia Capitalei" e gata! Noutati, info, sfaturi, preventie, cazuistica, download, etc. aici




Perle de economist incepator

N-am studiat legile economiei, n-am fost printre fetele de la ASE, dar cunoscatorii, chiar si cei incepatori, invata ca lipsa banilor (monedei) este cea mai mare ingradire adusa libertatii omului. Zau? E, na... Si io care credeam ca din libertatea de miscare, cateva puncte-mi sunt muscate de zilele mohorate de toamna inecacioasa mirosind a iarba uscata... Si ca sa nu par atat de instinctuala, am sa zic altceva: "Si eu, care credeam ca cea mai mare ingradire a libertatii o simti cand nu mai ai niciun stapan".





Deloc dulce povara, aceasta libertate...