Plimbare de seara

Si pentru a nu repeta acelasi scenariu nocturn, insomniac, am hotarat: afara, la aer, la ger, la ce-o fi. Am luat cainii Oborului cu mine pana hat, inspre Vatra. Gerul ardea te-ametea daca faceai imprudenta sa te descoperi. Cum pe trotuar nu se putea merge din cauza zapezii indelung stramutate de edili, cand in sosea, cand pe caldaram, si cum invingatoare a iesit soseaua si cainii ce se harjoneau in jur, am luat-o si eu pe sosea, dinspre Obor in jos (sau in sus?), cu 4 caini dupa mine. Se crease un soi de intelegere tacita intre noi. Cum cateii aveau antrenament, se opreau din cand in cand parca sa-mi spuna:”haaai!” Frigul ii pornise peste masura si cu cozile arc in sus (semn de bucurie si pofta de joaca, inc, ar zice Creanga) m-asteptau din cand in cand, parca intelegand ca noi, oamenii, suntem mai dificili. Din peisajul alb si inghetat s-a ivit ca o Fata Morgana, un non-stop. Decid rapid ca trebuie sa cumpar ceva de mancare. Ma strecor printre fetele suparate (de ger?) in magazinul cu specific oriental. Cateva duamne domnisoare (cine naiba mai poate sti pe gerul asta?) priveau absent si plictisit. “Ce naiba cauta si asta, la ora asta?” Un strop de curiozitate le-a ridicat spranceana cand am ajuns la casa, inspre cosul de cumparaturi. Erau acolo: un cozonac reusit, gustos aveam sa aflu mai tarziu, cu stafide, de post, o sticla de sweps de portocale, un set de doze de lapte de cafea si… o juma' de kil de salam, d-ala…d-ala rau de tot, dar nu cel mai rau (de care zicea Dinescu candva ca le-a cazut parul cateilor lui) pe care-am rugat-o pe una din duamne sa mi-l taie cu cutitul in bucati de marime medie. Aceeasi uimire am sesizat-o si la ea. In fine, mi-am zis ca poate arat ciudat de la ger, mi-a aparut un nas in plus sau…inca o pereche de ochi. Le-am lasat pe duamne in their sobriety si-am iesit in graba afara. M-am uitat in stanga, in dreapta, pe strada… M-au pacalit… Plecasera… Un alt drumet poate conduc pe drum acum, jucandu-se-n zapada. Din usa magazinului, o pereche de ochi curiosi pana la capat, infruntau gerul. Cinstit, eu n-as fi iesit afara pe gerul ala.

Dar cu salamul ce fac? Acesta-i intrebarea.

Ajunsa acasa l-am privit pe motanul Vasile cu alti ochi. Parca nu mai parea asa jmeker. Nici Faitless n-a mai avut asa succes, de torsul lui Vasile! De aceea l-am si facut asa de mic! ;)


Niciun comentariu: