Fetisuri de p-ta iancului

V-ati imaginat o familie obisnuita alcatuita dintr-un el, o ea si niste progenituri dar care toti, dar absolut toti umbla de dimineata pana seara si de noaptea pana-n zori incaltati in pantofi/bocanci military, tropaind de la un capat la altul al casei? Daca nu, o sa va spun unde-i gasiti. In apartamentul de deasupra mea. Am luat in calcul toate posibilitatile si le-am aplicat pe rand: un carucior de copil mic care se activeaza singur, un copil mic care se baga in pantofii maica-sii si tropaie toata ziua de foame, de sete, ca-i e dor de codru’ verde…O persoana cu fetisuri si/sau idei perverse care-si pune o pereche de pantofi cu tocuri in maini si una in picioare si umbla-n patru labe de la un capat la altul al casei…


Am incercat apoi antidoturi: o negociere, un dialog, muzica, metoda pensionarilor - batutul in calorifer, metoda gospodinelor - batutul cu coada maturii in tavan…Nimic si nimeni nu le poate opri avantul mersului in pantofi de la un capat la altul al casei, 24 din 24 si 7 din 7.


Si sunt lucruri in viata despre care stii cu siguranta ca nu se vor schimba niciodata…exact ca resemnatul ciobanel din Miorita. Desigur, exista si Vitoria Lipan, o sa spuneti. Vax, m-am plictisit de roluri d-astea de justitiar, negociator sau psiholog. Nu ma plateste nimeni nici pentru consiliere, nici pentru mama Omida, nici pentru intelepciunea de a fi mai bun, mai tolerant, mai empatic.


B...i cu iz de HR office (human resources) asezonate cu un zambet cald si o galeata de laturi pe care trebuie sa le inghiti la nesfarsit. Ma duc peste ei…Pana nu incepe “The Great Depression”


Niciun comentariu: