Keep calm...la Curtea Suprema

Personal, daca nu mi-ar placea munca pe care trebuie s-o fac, probabil as percepe-o ca pe-o corvoada. Deunazi, X, imi spunea ca-mi impartaseste acelesi opinii. De aceea X, intamplator calculatorist ca si mine, a fost foarte mirat de calificativul primit, BINE, considerandu-l subiectiv si nemotivat profesional. Intalnindu-ma deunazi cu X pe holurile fabricii si schimband doua vorbe, mi-a spus ca a contestat calificativul si a ajuns chiar la…Tribunal! O-la-la…dar ai timp si nu renunti atunci ca ai dreptate, i-am strecuratMai multe nu am vrut sa aflu, ce-a hotarat justitia, bla, bla…


Dar m-am gandit ca aflandu-ma in locul lui X, constrans sa-si apere dreptatea intr-o institutie care EA insasi e menita sa lupte pentru dreptate, si in conditiile in care prin intamplare X ar fi avut castig de cauza macar intr-una din instantele la care a apelat…poate ca mi-as fi dorit sa nu castig…pentru linistea mea si a catorva oameni apropiati care au ales sa ramana si sa traiasca cu bune si rele in aceasta tara, pe acest pamant din care cum spune neica Tudor, primavara, "Isi scot stramosii degetele-afara/ De ghiocei,de crini,de toporasi...". In ce loc din lume, sub cerul asta, ai putea simti aceste versuri la fel ca aici?


Dar, din pacate, realitatea e alta. X a castigat. Cu ce ochi as putea privi viitorul in locul lui X? Macar aveam linistea ca X e un pic mai zapacit si exagereaza uneori…Probabil ca mi-as fi spus in gand, dar dandu-i dreptate pe fata, ca asa e el, exagereaza un pic, in rest ...un baiat bun. Dar X n-a mintit si n-a gresit. Cel putin (si) de data asta. Si asta este foarte grav pentru noi, ceilalti din jur. E un semn rau.


Pana atunci ce sa fac? Sa stau linistita, c-au mai patit-o si altii? Sau poate e nevoie de mai mult?


Supreme Court, de pe Keep Calm, 2009...


Niciun comentariu: