La video...

Cu toata malitiozitatea pe care o avem in sange unii dintre noi, vom recunoaste ca totusi am recuperat enorm. Faptul ca avem Internet la sate, ca notiunile de chat, telnet, ftp, plata online etc. devin, macar intuitiv, decelabile de un numar din ce in ce mai mare de oameni si dintr-un evantai de varste din ce in ce mai amplu, spune ceva.

Mi-aduc aminte de vremea cand generatia mea savura filmele nou aparute dintr-o caseta video. Nu erau pe-atunci cdrom, dvd-roame, hdd externe sau alte memorii d-astea fistichii, cu atat mai putin playere pentru ele. Si-uite asa ne uitam la…Video. Aparuse Titanic (autor, acelasi Cameron al Avatarului, in zilele noastre). Eram innebunita sa-l vad pe Leo si urmaream cu sufletul la gura imaginile. Caseta mi-o daruise un prieten care inregistrase filmul in…sala de cinema.

Deci va-nchipuiti ce calitate, ce senzatii, ce apelative, ce timpuri imperative pe-acolo : « Pup-o ba! Da-i la gioale, frate! cand se bateau baietii pe Kate, remember? etc. ». Rabdarea mea s-a sfarsit cand, inainte de mometul T de pe bord, (in spuma si valul marii) o matahala grasa din sala, de prin primele randuri cred, dupa cum se proiecta, se ridica si se lateste pe tot ecranul, in forma aceleiasi litere T. Prima reactie a fost una de panica (nu stiam ce se-ntampla, au inchis astia curentul, vine potopul, am fost atacati de o banda de africani) e din film, din casa, de-afara, aratarea, apoi am izbucnit in ris si-am aruncat caseta la gunoi.

Cat despre popcorns si cocacola, tuica si seminte, frate! :)

Niciun comentariu: