Un regat pentr-un "turn off"

Da, cum sa nu acceptam binefacerile tehnologiilor TIC? Desigur ca ne place sa si socializam. Unii e rai si ignoranti si bate campii cu “efectele perverse” ale noilor tehnologii in teze de doctorat, cercetari stiintifice sau doar la un pahar de vorba. Mie nu mi-a fost teama decat de momentul cand n-o sa mai simtim nevoia sa iesim la aer. Sau cand, pentru a-l saluta pe cel din camera vecina, ii vom da un SMS sau un Buzz pe mess. Stiam ca va veni. Si nici n-a fost nevoie sa-mi fortez imaginatia.


Altii isi vor viata inapoi. Ii privim ca pe tipul in halat din reclama de la Altex. Ii compatim. Altii spun transant: monitorizare. Eu ce sa zic? Ca simplu cetatean, beneficiar, cu drepturi de user banal. Eu zic asa: o masura e bine venita in toate. La inceput a fost chatul . Il deschideam cu un discret sentiment de vinovatie. Se petrecea pe la finele deceniului trecut. Apoi informatia a explodat. Si lumea odata cu ea. A aparut, nu stiu de unde, Twitter. Cineva imi spunea ca pur-si simplu nu se poate abtine. “Ma duc la WC si postez si de-acolo. Daca nu intru, mi-e rau”. Si stiu, din pacate, ca nu exagereaza deloc. Pe partea de socializare, cu interfata accesibila, ne foreaza atrag puternic Netlog si Hi5. Cu un simplu click, neatenta, am activat legaura Netlog-Twitter. Dupa o luna, cand am intrat, am vazut ca tot ce postam pe Twitter, se-afisa cu litere mari si rosii in fereasta de la Netlog. Pastele ma-sii. Sa-i mai spui sefului ca ti-a fost rau si-ai ascultat toata ziua Metallica. Shit happens! :)

A mai trecut un timp si-a plusat Google. Adica ce noi suntem mai prosti? Asa se face ca intr-o dimineata friguroasa de iarna ne-am incalzit cu un BUZZ multicolor de la Google Buzz. Somnoroasa i-am dat “get” si-asta a fost. Viata falauingilor si a falaorsilor a-nceput sa curga in fereastra noastra de Gmail. Am rezistat eroic TREI zile pana cand am hotarat sa renunt. Da’ ce credeti c-a fost usor? Am setat turn off din optiuni si… nimic. Am sunat un prieten, am dat sfoara-n tara. Un regat sa ma scape cineva de belea. “Da’ ce crezi ca e asa usor?”, mi-a explicat un profesionist. Mai intai trebuia sa le dau cu tifla la toti din lista, o intreaga aventura… Buzz-ul a cedat dupa 3 zile.

Mare amatoare de muzica, intru acum cateva zile pe contul de la Trilulilu. Stupoare! S-au socializat si astia. Trebuie sa cauti cu grija si sa setezi la confidentialitate, daca vrei sa nu stie toata lumea ce-ai ascultat, ce-au upload-at si unde te-ai scarpinat. Facebook mi se pare rezonabil, decent. Daca vrei sa versi, versi. Nu te obliga. La fel, Youtube. Daca este asa… Si lucrurile nu se opresc aici. Va garantez. Chiar ma-ntebam mai ieri, n-a auzit nimeni de vreo facilitate la LinkedIn? J)


In fine...Ce mult imi place cand nu sunt singura. Intodeauna mi-a placut lucrul in echipa…Asta apropo de faptul ca pt. o fractiune de secunda pointeru’ de la mouse a plecat undeva, in sus…Un mouse cu personalitate! Dar sa nu ma credeti. O fantezie de-a mea… ;


Niciun comentariu: