Hitza-hitza denied!


De cand ma stiu am o problema cu paturile. Toata ziua cumpar, car, arunc, dau cadou etc…paturi. Mai acu’ cateva zile, vecinii mei romi m-au intrebat daca n-am un pat in plus. Cum sa nu? Tocmai intentionam sa duc la tara un pat inutil. Intuitia! Si l-am dat. L-am dus cu Loganul. Cand ne-am intors, vecina mea, care isi facuse imbunatatiri in apartament m-a intrebat daca nu vreau o canapea care se face…pat. Macar pentru la tara. Cum nu prea-mi place sa rostesc NU (asta nu inseamna ca nu stiu sa zic NU) cu unii oameni care-mi plac, am luat patul si dupa ce l-am plimbat prin toate camerele casei, l-am dus la tara. Intr-o zi am fost la Ikea. Am vazut un pat si l-am cumparat. Cand l-am adus acasa, era cat camera. A trebuit sa-nchiriez o camioneta sa-l duc la tara. L-am dus si mi-a mancat 3 sferturi din casa. Intr-o vreme am vrut sa-l tai pe din doua. Apoi sa-l pun pe foc. In ultimul timp ma tot gandesc sa-l dau cadou. Deja am gasit cui. Aseara am fost la Metro. Si pentru ca nu am inca un pat, am ochit unul. D-ala cu arcuri care se strange cat o cutie de 1/1. Cand m-am uitat m-am bine, mi-am dat seama ca noi, romanii, suntem un neam glumet. Pe o eticheta langa patul expus era desenat un cetatean gras, cu ochelari de soare, vesel (de ce era vesel, n-am sa stiu niciodata) taiat cu o bara. Adica: “Bai fraierilor! Patul asta nu e pentru grasi?!” Dar pentru pisici grase e? Am doi motani supraponderali. Probabil. In fine, uitandu-ma mai bine am mai ochit o eticheta din care rezulta ca in modelul acela de pat e interzis sa faci hitza-hitza pe arcuri. Adica la ce s-o fi referit? Cand eram mica (ca si acum) placerea majora este sa sar pe arcurile de la pat, pana se duceau naiba.

Categoric, daca vecinii nostri de la vest care manca gulash sunt un popor sentimental, noi suntem un neam glumet.



Ca o ironie a sortii, sunt un om care doarme putin...oare am o problema?

Niciun comentariu: