Doar ca idee...



Caz 1: (Budapesta) Nu va suparati, am facut o rezervare, dar vreau sa schimb data pentru check-in, o zi dupa. Ok, nicio problema, numele va rog. Dupa cateva secunde, vocea de la capatului firului ma anunta ca totul e in regula. Inainte sa-mi iau la revedere, o intrebare impartiala, legata de vremea la Budapesta si cam in 2 minute chestiunea era rezolvata, fara sa fie nevoie de elucubratii in limba maghiara, intrucat ne-am inteles in engleza. O chestiune de bun-simt, pana la urma…Ca o ultima curiozitate, legata de “caz”, am facut si o verificare a tranzactiilor de pe card sa vad daca mi-au retinut apriori, banii. Nici vorba, aveam sa platesc chiar dupa departure. Cat despre mancare, undeva in P-ta Moscova (v. foto), manaci ca pe vremuri cavalerii victoriosi in lupte sau, pentru cunoscatori, ca in  Excalibur, cum am aflat de curand si-am scris pe-aci, desi io nu-mi cunosc orasul, recunosc...
   Caz 2: (Viena) Same time… Intrucat n-a raspuns nimeni la telefon, am facut ce-am putut si-am ajuns cu 5 minute inaintede inchiderea check-in, cam in jurul orelor 21. E adevarat, eram vecina cu Freud, undeva foarte aproape de Bergasse 9, si asta a fost unicul mobil care m-a energizat sa fortez nota si sa ajung totusi in time, mizand pe severitatea si corectitudinea neamtului. Desi mai erau 5 minute pana la ora inchiderii, am batut degeaba la portile ferecate ale palatului. Cat despre telefon…A, si era sa uit: de pe card banii imi fusesera retrasi cu 2 zile inainte…Fara casa, fara bani, noaptea prin Viena poate fi palpitanta (mai ales daca nu ajungi la politie, ci intr-un restaurant in fata unui snitel vienez, care sub 10 euroi/ portie nu este si a unui traditional strudel cu mere). Dar intr-un pasaj la metrou, undeva sub Ring, incercand sa-i explici chinezului ce vindea sushi-uri ce sa-ti dea, nu mai era asa de palpitant…Desigur, la banii din buzunarele noastre in criza, ne ramanea alternativa cu Mac Ratzoiul, ceea ce am si facut, bucurandu-ne de ofertele de 1E/orice. Promiscuitea avea sa ma intampine unde altundeva, decat la toilets de la dame, unde, langa cabina mea, au intrat 2 tipe. Pana sa ma prind ca ce auzeam io, venea din aceeasi cabina, era deja prea tarziu, morbul curiozitatii ma prinsese, mai ales cand pe perete zaream umbre pe care nu le-ntelegeam. Chiar nu stiu ce naiba faceau fetele-alea acolo…si germana mea, ne-exersata, nu m-a ajutat prea mult.

Niciun comentariu: