Saptamana patimilor


Intr-adevar, o saptamana a patimilor...Una din acele perioade din viata despre care spui, atunci cand iesi cat de cat la lumina, Doamne iti multumesc! Un timp in care iti restructurezi viziunea asupra vietii si nevietii, asupra timpului tau trecut sau prezent (la viitor e mult prea curajos sa gandesti), asupra autonomiei si integritatii tale...Si totusi, totul este pana la urma, doar o chestiune de imagine si...interpretare. Si ar mai spune psihologii nostri, de atitudine pozitiva.

(Acum ceva timp, intr-o tara vecina, undeva mai la vest, m-am nimerit intr-un mijloc de martie, 15. Era frig, era criza in Europa...dar oamenii erau optimisti la un pahar de vin fiert si-o placinta traditionala. Era ziua lor si trebuiau sa fie fericiti. Si erau, desi alti specialisti, de data asta, istoricii, nu le-ar fi dat niciun motiv: in data de 15 martie, cu ani si ani in urma, nu castigasera un razboi si nici macar o batalie. Cum va spuneam, o chestiune de interpretare, de paradigma...)

update: ...ideea initiala era de fapt o analogie. Desi Vinerea Patimilor a fost o zi neagra pentru crestini, rusinoasa pentru unii, ziua in care Hristos a fost rastignit si a murit pe cruce pentru rascumpararea neamului omenesc, este sarbatorita azi ca o zi mare si sfanta.



Szia!

Niciun comentariu: