Despre timp liber, intimitate&smth. alaturi de... Claudiu


Cand am o zi libera imi propun multe: sa fac ordine, sa umblu printre hartii vechi si fotografii, sa citesc, sa ascult muzica… cam ce se face intr-o zi libera, cu cerul plin de nori. Azi, ca si ieri, la fel. Ajunsa in fata raftului de casete dau de Elend. Flashuri de memorie, imagini vechi devenite halucinatii ies brusc la lumina ca-ntr-o pe deplin reusita sedinta de psihoterapie alaturi de Freud. Si timpul trece, orele dispar de pe ceas, inghitite de trecut. Acestea sunt momentele in care iti doresti cu adevarat sa fi trait in alte alte timpuri, fara mobil, IPTV&smth.

Dar…suna telefonul: “Alo, am 1.80 si ma numesc Claudiu…”. Intimitatea mi-e sparta, de fapt calcata in picioare, timpul meu (liber), al meu si numai al meu…este o sintagma penibila, campul meu personal sare-n aer, legea lui Hall, a distantelor sociale, o aberatie… De ce? Pentru ca  stimabilul domn Claudiu-de-1.80 suna, trimite SMS-uri , etc. dorind sa ma cunoasca. Foarte simplu, nu? Despre ce vorbim noi aici si cine sunt eu in ecuatia asta? Nimeni. I'm nothing.


Inchid mobilul, e-a nu-stiu-cata-oara cand imi spun ca menirea mea pe pamant nu este aceea de a schimba  oamenii, nimeni dealtfel nu trebuie sa-si propune sa schimbe comportamente, le poate doar determina...si asta in anumite conditii. Ma-ntreb totusi de-s constienti au ba, de ce fac, uneori, unii oameni…Incet, incep sa-mi explic de ce devin alti oameni, altfel.

2 comentarii:

Mihai Ioan spunea...

probabil din cauza altora, eu mi-am pierdut cel putin 5 ani incercand sa schimb oamenii, de parca as fi un martir. cacat!

itterapia spunea...

@mihai: e un obiectiv irealizabil!