Feng-shui-sme si elefanti cu trompa-n sus!

     Inteleg ca in vremuri de restriste oamenii sa caute un suport, un refugiu, un ajutor. Mi se pare insa inexplicabil cum pe pamant romanesc, mustind de ortodoxie si dangat de talanga, amuleta si refugiu sa vina din feng-suiuri si ministatuete cu "elefanti cu trompa-n sus" (atentie la trompa, ne avertizeaza "specialistii", ca daca nu e in sus, aduce saracie!). Mai sunt oare oameni neprinsi de morbul Zen-ului si al altor shuiszme? Uneori ma sperie indepartarea asta de radacini. Ce suntem noi, dar mai ales cine, sa ne-nchinam la elefanti, maimute, Niravane, Zeni si alte fenshuiszme? Aici stiu ca Adrian Ciubotaru ar avea o replica dura si pertinenta, in felul ei.


Pe de alta parte, nici eu nu ma simt prea puternica sa dau sfaturi ca de la om la om, pentru ca si eu, la randul meu, am anumite ganduri si incarc anumite obiecte cu puteri iluzorii; ca sa nu mai zic ca sunt zile in care ma intorc din statia de autobuz ca sa verific ca am scos intr-adevar fierul din priza si nici de gesturile compulsiv - (repetitive) de a da-napoi 10 pasi, c-a trecut pisica neagra, inca nu m-am lecuit!  :)

Niciun comentariu: