Comunicare high level in Octombrie!

Dupa  connect | fb Cristi Manafu recidiveaza!
Deci ni se pregateste ceva! Ce? Afla aici!

Unu' tare....

Asta are mai mult creier decat multi dintre noi... :)



Si ca tot e un post tematic, 2 cateluse castrate in campanii (BB) mai vechi si-au pierdut inelusele cu insemnul castrarii, fiind in mare pericol sa fie luate de hingheri. Daca stie cineva cabinete medicale care constata castrarea sa lase un semn aici sau pe mail. Multumesc!

La orbire...

A fost o vreme cand visam ca mi se inmuiau picioarele de la genunchi in momentele cand aveam mai mare nevoie de ele: urcand scarile liceului, asteptand autobuzul in statii, etc. A trecut vremea aia si in vise am inceput sa orbesc. Era ingrozitor pentru ca orbirea aparea brusc, tot in momentele critice. Au trecut niste decenii ca sa pot sa-mi explic acele vise, prin prisma lui Freud, evident, dar nu face obiectul postului asta... 

Aflu azi ca un tanar de 25 de ani, cu un IQ peste limita, sef de promotie al Facultatii de Drept Valahia din Targoviste, orbeste dar, spun medicii, are marea sansa de a scrie istoria. Asta ii spun medicii, mai multe nu stiu despre boala lui, mai multe nu pot face. Nascut intr-o zi de august 21, in plina lumina, daruit soarelui cum ne spun astrologii, el mi-a spus la telefon  ca accepta totul, mai putin un singur lucru: sa nu orbeasca de tot. Pana atunci lupta, in toamna are nunta, si-a deschis si o afacere. 

Despre mine, daca as orbi, m-as sufoca pe loc. Unchiul meu a orbit in 5 ani. La cei peste 70 de ani ai lui, este cel mai activ membru al familiei, are cea mai buna conditie fizica, cel mai echilibrat psihic in psihoza colectiva si imi spune mereu ca el "zareste, dar nu ved detalii". Modest in pregatirea-i medicala, nu stie ca cecitatea ii e totala, intrucat nervul optic ii e mort. Dar vede cu ochii mintii

Printre noi sunt oameni care nu vad, desi fiziologic vorbind, functia optica le este integra. Cazuri, atitudini...Cum e bine, cum e mai rau, nu stie nimeni. Cu certitudine nu se-ntampla decat ceea ce trebuie sa se intample, fara a fi un caz clasic de resemnare.

Firma - La orbire

21 august 2010, foarte pe scurt...













Cam ce se poate face intr-o zi pe care vrei s-o petreci altfel, pentru ca e ziua aceea din an, cand vrei sa ai alaturi oameni dragi sufletului tau? Cum a trecut pentru mine ziua de 21 august, caci despre ea este vorba...cam asa:


Sculaaaarea, 6 a.m in za morning; o fuga la fabrica, c-asa-i sade bine omului harnic sa sarbatoreasca...Decolarea spre Zona Buzau, cu o mica escala prin Urzicenii copilariei mele; Buzau cu Palatul Comunal; Micii si marii vulcani noroiosi, pentru un muddy mud autentic. Discutii intime cu bolborositorii, pe care nu ii vei intelege neam... M-am asezat langa gura unuia, mi-a bolborosit pret de cateva minute, dar n-am cazut la nicio intelegere asa ca am plecat spre zona Magura unde, dilema daca urc sau nu 2 km printre statui, e rezolvata rapid, imediat ce-am zarit silueta Manastirii Ciolanu si mi-am amintit de unde-i vine numele: de la ramasitele pamantesti ale unor calugari ce-au vietuit prin zona; m-am uitat dupa ele, n-am zarit niciun os, si-am fugit la barajul Siriu, in drumul meu spre Mecca, pardon, spre Brasov, nu inainte de a lua o pauza de catei. Drumul pana la Brasov seamana oarecum cu Transfagarasanul, are locuri impresionante ce-ar merita mai mult decat o privire prin luneta, dar asta e. Trecem de baraj, de viaductul Gramatic si inainte de Brasov, facem o escala la Prejmer, dar pentru ca cetatea e inchisa ii aruncam o ochiada frumoasei ham-aitoare de vis-a vis, care face reclama unora cu filmari la nunti si botezuri.E o ea. Batem in zadar la portile cetatii, in speranta ca un portar din alte timpuri se va trezi din somnul lui de sute de ani si ne na va deschide cu chipul adormit portile-i ferecate, dar n-auzim decat un prelung: “E inchisa cetatea frate! Esti surd?”, de undeva din blocul de 4 etaje de vis-a vis. Asta e, Brasovul ne-asteapta. Pe cine credeti ca gasesc in acelasi loc, la aceeasi ora in Brasov? Pe Zoso, o sa ziceti! Ei, nu... Ii regasesc pe indienii de data trecuta, identici si cantand aceeasi melodie, parca doar cu mai putine pene. O fotografie si mars la restaurantul batranilor roakeri locali, ala stil grota unde ne-asteptau bucate alese: ciorba de varza cu afumatura si smantana si... mai erau pe comanda multe, dar pentru cine? Cand unii tineri glumeti de la mese au inceput sa faca pariuri de genul: Madalina M. episodul 2 (rusine!), chiar in ziua ei de nastere...Cand miza crestea vazand cu ochii, revin de la baie, re-inviata si cu promisiunea ca nu voi mai manca niciodata in graba si cu pofta, daca vreu sa nu mor, intr-o zi, chiar de ziua mea...


Cateva poze cu Lupoaica, bani pe brizbrizuri locale si fuga spre Risnov, Poiana Marului, Sercaia, punct terminus Vad. Odihna cateva ore, e deja miezul noptii cand aflu ca stapana are un caine nou, chiar de la caine, despre care mai aflu (insa a doua zi, dimineata) ca e si foarte rau. Stiam deja, o informatie redondanta, dar de tinut minte data viitoare. Cam astea se pot face intr-o zi de august, 21...Putin, mult...nu conteaza.


Mese Divine - A zis cineva ca n-au idei romanii?!

Gratie, eleganta, extravaganta, stil, profesionalism.Invitatii dvs. vor fi serviti in cel mai select stil de catre mesele divine, acestea oferind evenimentului dvs. lux si mondenitate.

Detalii, aici: http://www.mesedivine.ro/


Lorena, intr-o ipostaza care-o prinde de minune!

FIRMA - NIMENI

Danzig mai lipsea... si uite-l!

     Luni, marti…nu mai stiu ce-i azi; durerea de cap continua violent de la vremea/urile nenorocita/e,  aer conditionat, curent, tantari, nesimtire si tot ce se mai gaseste prin jur. Si cand credeam ca le-am trait si vazut pe toate si ca nimic nu ma mai poate misca cel putin in "imediata proximitate", cu toata durerea usturatoare din varful creierilor, am auzit ceva, ca din alta parte sau din alte timpuri...o melodie care in ruptul capului nu-mi explicam de unde vine. Asezandu-ma incet si teleghidat pe scaun, langa un pensionar autentic romanesc (adica acela care sta pe drumuri in arsita de la ora 3 p.m., pe linia lui 331), il aud pe...Danzig!! Mi-am zis ca poate vreun side-effect de la antimigrenoasele din ultima vreme. Si totusi... Danzig in 311, azi pe la ora 3 p.m. Cand am coborat am privit in retrovizoarea de pe stanga soferului: barbos, 40 de ani&smth... Good sense!

ARTMANIA 2010

Desi anul asta nu am ajuns la Sibiu din varii motive, asta nu inseamna ca nu am fost cel putin cu suflul in Piata Centrala, la ARTMANIA 2010,  a cincea editie.

Fie si numai pentru Dark Tranquillity...


Mai multe despre festival, aici: http://www.artmaniafestival.ro

Eyup, cimitirul pisicilor si al cafenelelor


    Eyup, cel mai sfant loc din Istanbul, trebuie vizitat vineri, cand multimea de credinciosi  din toate colturile lumii ii dau o atmosfera aparte. 
   “Pentru numerosi credincioşi, vizitarea Eyüp, reprezintă împlinirea visului de o viaţă. Cele mai însemnate pelerinaje au loc aici pe timpul marilor sărbători religioase, dar practic locul nu este niciodată loc gol. Majoritatea musulmanilor turci, din motive financiare nu îşi pot permite să plece spre Mecca şi de aceea încearcă să îşi îndeplinească îndatorirea de credincioşi aici”. 

    Probabil cum pentru unii, gandul de a ajunge candva pe Athos, reprezinta motivatia de a merge mai departe.

    Probabil ca altii ar fi filmat faimoasa Eyup Cami, tocmai pentru ca moscheea ascunde  mormantul lui Eyup, discipolul lui Mohamed. Altii ar fi descoperit mica fereastra a rugaciunii unde fiecare pelerin isi spune ruga. Adevaratii turisti  si-ar fi rezervat ziua pentru a face poze de pe dealul de mai sus de moschee,  transformat cu timpul intr-un mare cimitir, unde se afla vestitele morminte ale vizirilor cu turbanele infipte in cruci. Boemii ar fi descoperit imediat după cimitir vestita cafenea Pierre Loti, un  romancier francez, iubitor al Orientului (si locuitoarelor lui ;)) si unde poti bea adevarata cafea turceasca.



De ce eu am remarcat multimea  de pisici aflate parca in raiul pisicilor prietenoase (atatea pisici cate cruci in cimitir!) si imaginea multicolora a firmei cafenelei din cimitir? Nu stiu, dar legea semnificatiilor ne poate oferi o explicatie.

Plasma pe Varza

Dupa ce vazuram ultimele cotatii, ne lamuriram rapid. Cine si-a luat deja plasme, full HD-uri and 3D-uri, bine a facut. Cine nu, poate proceda ca in tutorialul celor de la Varza! Enjoy the Plasma!  :))

De la Delavrancea la West Nile, toate trec prin Balcic

Cand am auzit ultima prognoza meteo, m-am panicat de tot. Pactic, pana intru-n concediu, ne sufocam. In aceasta conjunctura nu ma mai poate apara decat… imaginatia si gandul la zilele de vacanta, care se apropie. Si nu intamplator la inceputul anului, am reusit sa fac o rezervare undeva, in Romania si nu prea, mai degraba intr-un loc care a apartinut candva Romaniei: micul oras Balcic, asezat pe tarmul Marii Negre, foarte aproape de Romania, cam la 30-40 km. Cand am facut alegerea, m-a atras si faptul ca, din zisele unora, orasul ar fi ba Perla litoralului bulgaresc, ba Orasul Alb, din cauza dealurilor albe-n soare. Pana voi ajunge sa vad cu ochii mei ce si cum, ma uit pe ici, pe colo, pe-un blog, pe-altul. Si gasesc ca unii au apreciat mancarea foarte buna (si multa si ieftina), altii au vorbit de "statiune pentru pensionari", altii apreciaza linistea, iar altii gradina unica de cactusi. Pana nu vad cu ochii mei, speculez, aud valuri, vad spatii…. imi imaginez timpuri, scotocesc prin ungherele mintii si aflu ca acolo ar fi fost ridicat primul muzeu al Dobrogei, tot acolo ar fi trait si lucrat o cunoscuta arhitecta romanca, o sora a scriitoarei Cella Delavrancea si multi alti scriitori, pictori, etc... de la vip-uri la virus-i cunoscuti... birrr, bizzzz!?
Din 1940, Balcicul, dealtfel tot Cadrilaterul, revine Bulgariei.

PS: Ca tot a venit vorba de virusi,  trupa zilei: Virus-23, un ebm, cyber-goth, industrial; unii numesc asta muzica de discoteca?! Fiecare cat stie...cat poate...cat intelege. Enjoy!




“Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri, pana azi…”


    Am muncit, am baut cafea, am mancat mar, am baut apa, apoi iar o cafea, am muncit, am terminat treaba, am plecat acasa. Ce-a urmat? Intrare fortata la WC-ul public, primul care mi-a iesit in fata! Am intrat ca o vijelie, ca o furtuna, ca o…. Bun, dar sa nu ma mai laud, proactiv si aprioric (sic!). 

     Intru, o cucoana tipa dupa mine, d-ra,  taxa, ii fac un semn de disperare (“discutam pe urma, mai intai chestiunile importante!”) Ce si-o fi zis, nu stiu? In urechi aveam casti, in mana un mobil la care mai trebuia sa si vorbesc, testand facilitatea de video call, tocmai acum, deschid usa, intru si…vad. 

    Vad o carte albastra (cea din poza este o alta editie), de format A4, cu coperti groase, si titlu scris de-o schioapa: “Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri, pana azi”. Stop, imi zic, simtind insight-ul, iluminarea, revelatia, schimbarea de paradigma, imaginea despre lume si viata, etc, etc…

Avea copertile albastre si era asa calma, pe un alt teanc de carti vechi, ziare tabloidale, etc... toate pe un calorifer vechi, de fonta: imaginea clasica intr-o toaleta romanesca de gara, din provincie. Ma uitam la ea, la carte, o carte despre istoria romanilor scrisa de Giurestii insisi, amandoi, ce puteam sa mai zic?

     Ma jenam, ma apucase pudoarea, demult cautam o astfel de carte…o gasesc aruncata de vreo gospodina care si-a facut curat in casa si lucreaza la curatenia orasului. Ciudate sunt caile Domnului. O versiune mai veche, originala, cartonata si mult mai completa (si categoric foarte scumpa) exista pe vremuri in biblioteca parintilor  mei, dar stiu ca a disparut la un moment dat, asa incat eu, nu mi-am mai cunoscut istoria, asa cum ar fi trbuit. S-a rupt ceva, in timp. La iesire, nu mi-am putut stapani mirarea, m-am riscat si-am intrebat persoana rubensiana care impartea “bilete”: “Sunt carti inauntru, e si una de istorie parca…/Da mama, sa le ia naiba pe fetele-astea -  insotind vorbele cu un gest de concediere spre o tanara bruneta care tocmai curata podeaua la intrarea in stabiliment - dar nu le intereseaza”, si,  indreptandu-se brusc spre codana bruneta care freca de zor in bucatica ei de sector, o-ntreba: ”Ai aruncat fa cartile alea?”


     Am plecat acasa, mi-am desfacut o bere rece, dar fara alcool (evident si fara culoarea neagra) si-am inceput sa citesc “Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri, pana azi…”

     De undeva sau poate din mintea mea, se-auzea o melodie mai veche, cantata de cineva foarte apropiat sufletului meu si care atunci, pe scena teatrului din Urziceni, cand l-am intrebat "De ce stau strabunii cu degetele-afara? Nu le e frig?" - aveam 3 ani,  m-a luat in brate, m-a ridicat sus, pe scena, a ris si m-a-ntepat cu mustata lui mare! D-aia!

Cum a murit de fapt Iisus?

        Nu stiu cui anume poate servi un astfel de demers in afara profesionistilor in domeniul medical, poate autopsierilor. Hipoxie, pericardita seroasa traumatica, hidrotorax, etc… sunt, din pacate, termeni care arunca in derizoriu o moarte care nu are nevoie de vreun fel de analiza de specialitate…

Si totusi, pentru studentii la medicina si poate si pentru altii, o carte aparuta la editura DEISIS, Sibiu

“Cum a murit de fapt Iisus? – Investigatiile unui medic", A. Mallantrucco

Samsung Galaxy - Galacticul


Aseara mi-a cazut si mie in mana mult-discutat-ul posibil rival pentru Apple iPhone, cel mai recent smartphone lansat de Samsung în România, Galaxy, ce foloseste Google Android.

Cu un ecran Super-AMOLED de 4 inchi, cameră foto de 5 megapixeli şi filmare HD, procesor de 1 G, conectivitate 3G, HSDPA, Bluetooth şi Wi-Fi, pot sa spun ca micul galactic m-a uimit. Si nu pentru ca sunt o mare gadgetira, ci pentru ca sunt o mare melomana!

Desi eram intr-un capat de ulita, intr-un sat in care lumea e curata si cu dimineti senine cu ciripit de pasari, desi era noapte cand de obicei unii dorm iar altii stau sa numere tintarii de pe pereti, ei bine, altii urmareau  (fara echipamente suplimentare in dotare!) clipuri video cu muzica industrial direct de pe Youtube, intr-un streaming cum n-am mai vazut! Oare despre ce Internet vorbim aici? Desigur, de altul, cel de la Vodafone! ;)

Nu mai amintesc de: conectarea wireless TV/PC, cardul mSD de 16 G, luminozitatea ecranului, Google Maps - Navigatiorul, facilitatea Write &  Go, agenda, calendar, conturi Im integrate pe un singur ecran, camera foto, editare documente, etc...

O singura chestie nu am reusit sa o inteleg la micul glumet: de fiecare data cand cineva ma suna de pe un astfel de model, desi, la sfarsitul convorbirii ne salutam de bun ramas, Galacticul nu vrea in ruptul capului sa intrerupa convorbirea. D-aia i-am zis si micul glumet. Cred ca intre timp si-a revenit.

Colony 5 cu Samsung Galaxy!




.



Facebook - all in one sau cum sa ne pregatim sa ne mutam pe Facebook

Un articol interesant despre intensificarea folosirii Facebook si a "utilitatilor" sale, gasiti pe ZF, sub titlul:

"Încalci legea, te reclam pe Facebook. Ar trebui să folosească şi poliţia reţelele de socializare?"

Simpatici, politistii indieni! :)

Scurte, de vara...

Ceva se-ntampla intr-adevar! Cineva a dat cu aspiratorul in casa! Si pentru ca nu avea cine, io fiind cu trebi, nu pot sa cred decat ca Vasile ( v. foto) a dat cu apiratorul! E de bine.  :))

Filosofie la tara: Familie la tv-u, regiune rurala, in jurul mesei, intr-o seara damboviteana: O femeie uitandu-se la fostul sot al Raduleascai, invitat la o emisiune: Destept om, si un domn bine, cum de l-a lasat Raduleacsa pentru piticul ala (n.m.: Dani Otil)? Si cum toti okii erau pusi pe noi, astia de la oras, care stim mai bine, cel putin teoretic, de ce l-a lasat raduleacsa, s-a gasit si raspunsul, dar tot din regiunea rurala: Pentru ca nu a putut mai mult! QED

Vesnicia s-a nascut la sat!

Theatre of Tragedy - A Distance There is


             "Dincolo de nimicnicia vietii, de dezamagiri si uitari, undeva, pe o masa, o cutie cu un CD original, extrem de rar la vremea ceea... Theatre of Tragedy, intr-o engleza arhaica, de la capatul sau poate inceputul lumii, plin de sperante si emotii ale sufletului, pe care nimeni, niciodata nu ti-l va putea lua...lucruri, emotii, momente ale tale si numai ale tale. Iti pot fi luate bunuri, bani, mandrii calcate in picioare, ti se poate impune tacerea si jalea ca stare de spirit, teroarea si boala, durerea, uitarea si indepartarea, plecarea departe de mult prea urata fata umana, plecarea privirii intr-o diavoleasca acceptanta de minciuna si fard, de masti si roluri zilnice pe care trebuie sa le jucam si sa le acceptam intr-o scenografie impusa... Pentru ca trebuie sa recunoastem, aceasta este viata, o succesiune de acte intr-o scena de teatru impusa, uneori aleasa, niciodata perfecta, iar noi, bieti actori, unii timizi, altii dezinvolti, innascuti pentru scena...Daca vrei, o traiesti pacatos, vinovat, inocent, infantil, cum vrei tu... Tu alegi...Dar esti las cand abandonezi acesta vesnica lupta!  :))"

Am incheiat citatul… :)
Theatre of Tragedy, A distance there is…

Ce mai fac si brasovenii...






Din nebunia Bucurestilor si agitatia de pe sosea, debarcarea in P-ta Brasovului m-a adus intr-o lume din alte timpuri. Dealtfel, toata lumea era…altfel. Era la ora la care perechile de orice varsta ies la sosea, la o plimbare tinandu-se de mina, un gest atat de frumos, uitat parca din ce in ce mai des de tinerii nostri. Magazinele, terasele, barurile, cofetariile si alte mandretzuri isi asteptau clientii cu atractive oferte, direct din strada. Eram parca in alta lume. Bucurestii nostri in ce tara sunt? ma pomenesc intrebandu-ma... Cand sa ies din perimetru, o multime spontana imi atrage atentia, chiar la intrarea pe Lipscanii Brasovului, cum imi place mie sa numesc locul acela. Din departare se-auzeau triluri misterioase. Un grup de "cetateni din alte carti" dadeau din aripi, fluierau, iar lumea se uita la ei ca la urs. O vreme se produceau prin Bucuresti, zic unii. La prima vedere, i-am catalogat scurt la categoria “circ”. Daca ai rabdare insa si le asculti muzica, iti dai seama ca se integreaza foarte bine in schema Brasovului. Mergand spre masina mi-am amintit de o poza cu care Drace ne-a pacalit pe toti pana sa ne prindem ca in foto era chiar el: Indianul.


M-am uitat si dupa Zoso, dar nu era. Poate travestit in indian, si nu m-am prins... Poate iese la developare! :)

Samael: danceri vs headbangeri


Pe Samael i-am vazut si in Romania, in Preoteasa, intr-un concert reusit, dar cu prea multi decibeli (vechea poveste). O alta problema, chestiunea supravietuirii, nu i-a ocolit nici pe ei, scandalul intre dance-ri si metal-erii headbangeristi, sesizandu-se chiar de la primul comentariu. Ce cred eu este faptul ca trecerea, la ei, s-a facut destul de bine, iar daca un Static Journey il asculti de pe pozitii serioase, de metalist cu pretentii, la un Solar Soul merge si putina dantzuiala, fara a parea foarte... flagranta! Sa zicem ca pentru piesa asta cel putin, cei de la SAMAEL isi cer scuze prin titlul piesei, in mod tacit:


SAMAEL - Slavocracy