“Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri, pana azi…”


    Am muncit, am baut cafea, am mancat mar, am baut apa, apoi iar o cafea, am muncit, am terminat treaba, am plecat acasa. Ce-a urmat? Intrare fortata la WC-ul public, primul care mi-a iesit in fata! Am intrat ca o vijelie, ca o furtuna, ca o…. Bun, dar sa nu ma mai laud, proactiv si aprioric (sic!). 

     Intru, o cucoana tipa dupa mine, d-ra,  taxa, ii fac un semn de disperare (“discutam pe urma, mai intai chestiunile importante!”) Ce si-o fi zis, nu stiu? In urechi aveam casti, in mana un mobil la care mai trebuia sa si vorbesc, testand facilitatea de video call, tocmai acum, deschid usa, intru si…vad. 

    Vad o carte albastra (cea din poza este o alta editie), de format A4, cu coperti groase, si titlu scris de-o schioapa: “Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri, pana azi”. Stop, imi zic, simtind insight-ul, iluminarea, revelatia, schimbarea de paradigma, imaginea despre lume si viata, etc, etc…

Avea copertile albastre si era asa calma, pe un alt teanc de carti vechi, ziare tabloidale, etc... toate pe un calorifer vechi, de fonta: imaginea clasica intr-o toaleta romanesca de gara, din provincie. Ma uitam la ea, la carte, o carte despre istoria romanilor scrisa de Giurestii insisi, amandoi, ce puteam sa mai zic?

     Ma jenam, ma apucase pudoarea, demult cautam o astfel de carte…o gasesc aruncata de vreo gospodina care si-a facut curat in casa si lucreaza la curatenia orasului. Ciudate sunt caile Domnului. O versiune mai veche, originala, cartonata si mult mai completa (si categoric foarte scumpa) exista pe vremuri in biblioteca parintilor  mei, dar stiu ca a disparut la un moment dat, asa incat eu, nu mi-am mai cunoscut istoria, asa cum ar fi trbuit. S-a rupt ceva, in timp. La iesire, nu mi-am putut stapani mirarea, m-am riscat si-am intrebat persoana rubensiana care impartea “bilete”: “Sunt carti inauntru, e si una de istorie parca…/Da mama, sa le ia naiba pe fetele-astea -  insotind vorbele cu un gest de concediere spre o tanara bruneta care tocmai curata podeaua la intrarea in stabiliment - dar nu le intereseaza”, si,  indreptandu-se brusc spre codana bruneta care freca de zor in bucatica ei de sector, o-ntreba: ”Ai aruncat fa cartile alea?”


     Am plecat acasa, mi-am desfacut o bere rece, dar fara alcool (evident si fara culoarea neagra) si-am inceput sa citesc “Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri, pana azi…”

     De undeva sau poate din mintea mea, se-auzea o melodie mai veche, cantata de cineva foarte apropiat sufletului meu si care atunci, pe scena teatrului din Urziceni, cand l-am intrebat "De ce stau strabunii cu degetele-afara? Nu le e frig?" - aveam 3 ani,  m-a luat in brate, m-a ridicat sus, pe scena, a ris si m-a-ntepat cu mustata lui mare! D-aia!

4 comentarii:

Drace spunea...

Istoria romanilor pe post de paper toilet, asta e conspiratia bloggerilor, asa-zisi romani, care ridica in slavi aberatiile lui Djuvara in web paginile lor... folosite.

itterapia spunea...

nu ştiu, la istorie am fost olimpică până la faza pe ţară, dar până în a 5 a... După, am dat-o pe mate, deci mi-am pierdut istoria. O caut de-atunci.

Mihai Ioan spunea...

Eu am ramas pe mate din clasa a 2-a pana acum :)). In timp m-am ramolit, si totusi nu trebuia uit. Legat de web pagini, un lucru e clar. nu te poti sterge cu ele :))

IT terapia spunea...

virtual