La orbire...

A fost o vreme cand visam ca mi se inmuiau picioarele de la genunchi in momentele cand aveam mai mare nevoie de ele: urcand scarile liceului, asteptand autobuzul in statii, etc. A trecut vremea aia si in vise am inceput sa orbesc. Era ingrozitor pentru ca orbirea aparea brusc, tot in momentele critice. Au trecut niste decenii ca sa pot sa-mi explic acele vise, prin prisma lui Freud, evident, dar nu face obiectul postului asta... 

Aflu azi ca un tanar de 25 de ani, cu un IQ peste limita, sef de promotie al Facultatii de Drept Valahia din Targoviste, orbeste dar, spun medicii, are marea sansa de a scrie istoria. Asta ii spun medicii, mai multe nu stiu despre boala lui, mai multe nu pot face. Nascut intr-o zi de august 21, in plina lumina, daruit soarelui cum ne spun astrologii, el mi-a spus la telefon  ca accepta totul, mai putin un singur lucru: sa nu orbeasca de tot. Pana atunci lupta, in toamna are nunta, si-a deschis si o afacere. 

Despre mine, daca as orbi, m-as sufoca pe loc. Unchiul meu a orbit in 5 ani. La cei peste 70 de ani ai lui, este cel mai activ membru al familiei, are cea mai buna conditie fizica, cel mai echilibrat psihic in psihoza colectiva si imi spune mereu ca el "zareste, dar nu ved detalii". Modest in pregatirea-i medicala, nu stie ca cecitatea ii e totala, intrucat nervul optic ii e mort. Dar vede cu ochii mintii

Printre noi sunt oameni care nu vad, desi fiziologic vorbind, functia optica le este integra. Cazuri, atitudini...Cum e bine, cum e mai rau, nu stie nimeni. Cu certitudine nu se-ntampla decat ceea ce trebuie sa se intample, fara a fi un caz clasic de resemnare.

Firma - La orbire

Niciun comentariu: