MacDonalds Fail

Azi m-am decis (mai ales dupa ce am patit in seara asta): trebuie sa ma adresez imediat unui psiholog. De ce? Din doua motive flagrante, pe care le-am trait excesiv de dezagreabil in ultimele zile:

1. Incapacitatea de a "menegiui" corect stressul si de a oferi un raspuns pertinent intr-un interval de timp decent, asa incat ajung sa-mi pierd cumpatul si controlul asupra pulsului si tensiunii arteriale (fenomene cunoscute in literatura de specialitate ca distonice, vegetative, tulburari ale sistemului nervos vegetativ, fara o cauza organica)  din motive care nu tin de mine, cu atat mai putin din vina mea... si vorba aia: "Mai bine mor de mina mea, decat de mina altuia!"  In felul asta, de mila tuturor si dintr-o cauza pur patriotica o sa ajung sa merg pe strada, sa vad un caine chior si-o mitza schioapa si-o sa-ncep sa plang sau sa-nghit pastile sa-mi calmez pulsul galopant de suparare. Pai ce vina am eu? Sunt mama Omida? Mesterul Stie -Tot? Pe mine cine ma plange si cine ma salveaza?

2. Trebuie sa lucrez putin la cresterea intervalului de interventie a unui altuia (alteritatii) in spatiul meu intim, mai ales intr-o capitala aglomerata ca a noastra. Ce-am patit astazi voi resimti mult timp ca o experienta  neplacuta. Am facut alegerea nefericita de a cina undeva in oras, in stil junkie. Fatal. Ceea ce parea o salata de legume agreabila s-a transformat odata cu lipirea de scaunele noastre la  masa comuna, a unei familii foarte decente dealtfel, dar care avea o singura vina: scaunele lor erau lipite de ale noastre, untr-un adevarat cosmar. Despre ce distante sociale mai vorbim aici? Sau personale? Dar intime? Sa fim seriosi! Gramada globalizata specifica societatii consumeriste... Ceva mai rau nu poate exista! Am aflat astfel ca "Astia de la MacDonald se respecta dom'ne, au filosofia de tip Macdonalds, etc..." Se pare ca domnul familiei lipite simbiotic de scunele noastre, era un mare fan MacDonalds ceea ce pe mine nu ma interesa cam deloc.  As fi mancat niste zacusca!  :)) Singurul motiv pentru care ma aflam in acel loc si la momentul acela, (aici si acum zice latinul, iar romanul il traduce repede cu hic et nunc) era acela ca-mi scazuse brusc glicemia si riscam sa cad printre hipsterii si pipitzele cu genti imense din areal...

Deci ma programez la psiholog. Si nu glumesc deloc. De-i nevoie, fac rost si de "trimetere"... Sunt tare curioasa cum se va rezolva un astfel de caz, care dupa parerea mea, de psiholog, nu este deloc unul complicat si se poate rezolva prin... exercitii si invatare! (vezi terapia cognitiv-comportamentala)

Niciun comentariu: