Despre propriile realitati...

"...There's no star, no breaking light
and a time to restore my own life.
There's no hope to reengage
as the facts coming in to forsake.

There's no choice, no refuse now
And a time to rebuild my own dreams.
There's no hope to reengage
as the facts coming in to forsake.

And the patience will be my mate
not a motive to loose my way.
By the seasonal turns
and the tortures to learn..."

De s-ar putea invata din experienta traita pe pielea celor care ne invata, multa suferinta am cruta. Din pacate, ma numar printre persoanele care trebuie sa iau in frunte pragul de sus ce se vede in zare si despre care imi poveste chiar acum tovarsul meu de proverbe. Din fericire, nu majoritatea suntem croiti asa, deci nu exista o lege a suferintei necesare ca a unei jerfe, nici pe departe, sunt foarte multi aceia care stiu sa se foloseasca de experienta celor din jur, intru evitarea multor necazuri. Probabil ca aici intervin propria experienta, linistea pe care ne-o aduce trecerea anilor sau pur si simplu faptul ca invatam sa acceptam ca suntem trecatori, ca azi putem fi sus, maine altundeva, ca ne putem imbolnavi si uneori chiar si muri. Totul e sa invatam sa acceptam toate acestea, ca fiind propriile noastre realitati...

5 comentarii:

Drace spunea...

Cum a fost la Mortiis?

VORBARETU' spunea...

eram sigura! citeste pe cronici! mie nu mi-a placut!

Adina spunea...

"nu exista o lege a suferintei necesare ca a unei jerfe.."
Asa este, suferinta nu e necesara, dar din nefericire, nu am cunoscut pe nimeni care sa traiasca fara sa dea cu capul de "pragul de sus" si sa invete ceva din acest "confort" (adica sa se evolueze fara sa fie nevoie de suferinta)...
Acum abia am reusit sa accept ca toate pragurile care mi-au aparut in viata mi-au fost strict necesare desi foarte dureroase, deoarece teama de a parasi cunoscutul (pentru nesiguranta necunoscutului) era mult prea mare...
Asa ajunge viata sa ne dea șuturi ca sa ne urnim din locurile "caldute" iar noi oamenii le percepem ca pe ghinioane sau chestii de genul...cand de fapt sunt lectii...Cu cat mai repede invatam cu atat mai repede trecem la "next level".
Mi-a placut postul tau..:)

VORBARETU' spunea...

@adina: de acord cu tine cu evolutia; dar cum ramane cu cei care pur si simplu se descurca fara (aparent) niciun efort?! uite-te in jur si-ai sa vezi ca nu e vorba (numai) de "abilitati manageriale", e pur si simplu acel "ceva" care exista sau nu in structura psihica a individului.

VORBARETU' spunea...

...dar daca acceptam sa ne explicam evolutia prin prisma "teoriei conflictului", ai perfecta dreptate; totul este sa nu ne pierdem prematur energiile in scopuri secundare, gen: tendinta de a controla tot ce ne inconjoara, de a modifica oamenii asa cum ii vrem noi (este un scop imposibil!) sau, mai grav, a ne pierde energiile in asa-numitele in sindromul Narcis (sa fiu cel mai frumos, cel mai destept, cel mai handsome, cel mai cel, etc) scapand din vedere adevaratele valori si tintele de valoare! ;)

(btw: ani buni mi-am pierdut energiile in intrebari fara raspuns si teluri efemere: nu-s prea grasa, prea slaba, am masa musculara suficienta, pantalonii nu sunt demodati, etc, etc, etc :) )