Cam asta mai accepta creierul meu acum...



Si nu intamplator, ci dupa ce printr-un email m-am intristat citind ca... se poate, dar nu acum, si nu aici, si nu curand... O pisicuta primeste oxigen pentru a-si regla respiratia, salvata fiind dintr-un incendiu... Noi mai asteptam. Mai mult, ii omoram cu mina noastra pe cei ce nu cuvanta. Uneori dau muzica foarte tare. Am o scuza de a nu mai auzi de nimic si de nimeni. Ca acum.

Niciun comentariu: