In amurg...


     Cand noptile albe sunt cele mai negre nopti... Si cand crezi ca nici Cioran n-ar fi putut trai asta. Suferinta la extrem, cand orele devin ale noptii, ca si cum n-ai mai fi in viata, asteptand dimineata, cand nici macar un psiholog nu mai poate iubi oamenii. Probabil ca nu mai avem nevoi de noi ispasiri (iubirile de aproape, empatii, umanism, intelegere), pentru ca ispasim destul prin suferinta. Chiar tinem atat de mult sa ne pastram mintile intregi?! De ce oare?

6 comentarii:

Drace spunea...

Era să citesc Ciocan în loc de Cioran, nu ştiu unde-mi era capul. :))

IT terapia spunea...

Ai citit Cioran?

Drace spunea...

Nu, dar era cât pe ce, are poze?... aştept să facî îştia filmul.

IT terapia spunea...

hmmm...nush ce sa zic; daca te prinde, te prinde definitiv; important e sa fii tare! ;)


dar pana la urma ce atata filosofie, ce atata visare? suntem oameni materiali, ce pana mea?! suntem normali, nu?! :)

btw: ai ultimul Salam Minunat? baga frate!

silviu spunea...

Eu era sa citesc ciolan!!!...ca mi-e cam foame :))

IT terapia spunea...

Ia potoliti-va ca va bag la spam! Eteeee, ignorantilor! :)