Profanatori fara voie














Miros de iarba in soarele amiezii din Delta pe drumul de langa cimitirul - obiectiv turistic - din Sulina. Si nu intamplator, ci pentru ca in faimosul, pe timpuri, Europolis al lui Jean Bart, trageau atat grecii afaceristi cat si corsarii (sa nu folosesc alt termen, piratii, pentru ca localnicii mi-au spus ca exista diferente...). Unii erau gasiti bucati scoase la mal de Marea necrutatoare, altii ancorau periodic si serveau masa la pravalia lui kir Nicola Stamati sau poate se barbiereau mai sus, pe malul Dunarii, la alt grec celebru, zis Politiku, poreclit asa pentru atractia puternica de a face politica.

Acum e liniste in fostul tirg. Pe drumul spre mare doar caii si cateva joiane iti mai sunt tovarasi. Si spiritele din cimitir. E soare si cald ca-'ntr-o poezie de Labis... Si gandul te duce departe, spre anii copilariei cand parca inadins iti aduceai parintii in pragul agoniei, disparand ore sau chiar zile in sir, pentru a bate padurile sau dealurile din satele vecine. Visarea ti-e franta insa de gadgeturile care-ti atarna de trup si drama de a fi om cu nevoi.. omenesti. Si te prinde si pe tine ca tot omu'. Ieri, punandu-i intrebarea barcagiului care-mi arata frumusetile canalelor Deltei ce-a fi sa fie de-i nevoie de o “urgenta”, omul Deltei, obisnuit se pare cu astfel de angoase la turisti, ma linisti rapid, aratandu-mi bucatile de pamant, relativ aproape de mijlocul apei. Acum era altceva. Eram in plin camp, de jur imprejur balti, stuf si drumul spre mare. Ici si colo, serpi mici de balta. Turistii rari, dar apareau. Ca turistii, sa se plimbe... In momentul in care situatia deveni dramatica, o evaluare rapida a celor 360 grade pe care le aveam la dipozitie in zare, de jur-imprejur, ma aruncara direct pe gardul cimitirului, singurul loc in care exista o “cladire” destinata, dar unde portile erau ferecate, nefiind “ora de vizita”. Paparazzi erau insa prezenti!

Eh, profanatori de (ne)voie! :)

Niciun comentariu: