Castelul din Carpati





"De la Haţeg, drumul duce spre Parcul Naţional Retezat. Undeva, la vreo 20 de kilometri, apare indicatorul spre Cetatea Colţ. E destul de mers, pe cărări înguste, e destul de greu, dar te poţi opri să te bucuri în linişte de munte..."

Ridicată in secolul 14 de cneazul Cândea, desi Jules Verne, vorbea de sec. 12 si-l banuia chiar pe mesterul Manole, cel ce ridicase nu fara jertfa manastirea de la Arges, acum nu au mai ramas decât ruine, acolo, langa cer, ascunse de padure si ascunzand o misterioasa poveste de dragoste. Cei care au studiat viata si opera lui Jules Verne sunt siguri ca cetatea este Castelul din Carpati, nu neargumentat. Baronul Radu, ultimul reprezentant al Voievozilor de Gorj, se naste in Castelul din Carpati, ramanand singur la 22 de ani, tocandu-si averea ca un excentric maniac prin Viena, Budapesta si Paris, dar reintorcand-se cand cetatea era doar ruine. De atunci, doar "castel parasit, castel bantuit, castel cu vedenii"... i-a ramas numele, pana azi. Varcolaci la tot pasul, stafii ce ratacesc printre ruine si se inraiesc de nu le duci hrana, printre fantomele baronilor de Gorj... Desigur, una din povesti....

Cum realitatea ne e mai la indemana, e suficient ce vedeam: o poteca banuita doar, folosita mai mult de serpi, urme mari de labe de urs pe pamantul noroios, tunetele si fulgerele ce ne-au insotit la tot pasul si, si...taraitul telefonului mobil, desigur! Doar imaginati-va acest conglomerat de scene. Cum oricum plouase de curand peste padurea incalzita, aburi ieseau din iarba si pentru un moment, am avut impresia ca la un colt de poteca zaream un firisor de fum deasupra cetatii, ca si cum cineva ar fi facut focul acolo, peste sute de ani. Nu stiam daca era urmarea atacului de panica pe care oricum nu-l trecusem, halucinatii vizuale datorate inimii care-mi batea nebuneste in piept si imposibil de stapanit. Si peste toate, atractia necunoscutului. Oare cat mai aveam pana sus?

Criticii care au studiat opera lui Jules Verne, au ajuns la concluzia că scriitorul a făcut o calatorie in Transilvania si a fost insotit de o femeie foarte frumoasa din Homorod. Ce legatura sa fie cu dascalul Homorod din roman? Poate doar o asemanare onomastica. A fost ultima mare iubire a lui Jules Verne, iar această povestea s-ar fi consumat chiar in camerele castelului. Aici nu mai sunt coincidente, nici presupuneri, pentru ca localnicii stiu povestea fetei de 17 ani care "şi-ar fi lăsat baltă mirele, în toiul pregătirilor de nuntă şi a fugit de la părinţi. O chema Luiza, iar Jules Verne îi spunea, "unica sirenă''. Si ca in orice poveste reala, cei doi se despart. Luiza se casatoreste cu altcineva, la Bucuresti. Au ramas scrisorile, gasite intr-un scrin, prin 1944, intr-un pod de casa prin Bucuresti. De la Jules Verne catre Luiza...

Si mica mea obsesie, ca un PS, aici: Cei mai harnici tigani – spoitori, lingurari, etc, tot aici i-am gasit. In fiecare gospodarie exista o vaca sau porci, gaini, copii curati, ingrijiti care-ti dau “Buna ziua!”, imbratisand religia locului si obiceiurile curate ale localnicilor, cu puzderia lor de puradei. Asa da, aculturatie!

Cat despre film, mai mult ca sigur ca l-ati vazut: “O poveste romantica si misterioasa in plina atmosfera revolutionara a anilor 1848 in Transilvania. Un revolutionar ardelean si un conte ungur sunt indragostiti de o cantareata de opera care canta la Scala din Milano. Contele maghiar cu mijloace tehnice misterioase obtine imaginea frumoasei cantarete - holograma si o invie in singuratatea castelului transilvanean. Dupa aceasta, cantareata dispare. Tanarul revolutionar incearca sa afle adevarul si ajunge la castel... citeste mai departe, aici.



2 comentarii:

Adrian Seceleanu spunea...

remarcabile poze. vi le faceti singura, de pe trepied?

Itterapia spunea...

@sece: nu, am un scaun de pensionara si ma sui pe el; asta cand nu gasesc un "tanar pensionar" turist, care sa-mi faca poze! Pana acum am gasit... :))