Si-unde iarna a cazut intr-o Miercuri, in zi de targ, in duminica...






Si unde iarna n-a cazut intr-o joi... Si-acolo eu nici n-am murit... Pentru ca Great Commandment a intrat imediat in actiune, pentru dezapezire. Si nici intr-o miercuri, desi eram in vechiul Targ de Miercuri, Miercurea Ciuc, zona de care ne leaga nu numai relatii de rudenie apropiate, de tip parinti-copii, dar si amintiri foarte frumoase, desi parintii nostri de-acolo, s-au dus... Pentru perioada naiva a micii copilarii, Miercurea Ciuc era orasul in care mama mi-a cumparat ce-i mai frumosi pantofi balerini si cea mai frumoasa rochita, cu volane... Poate si din aceasta cauza, ca o „trauma” a copilariei encriptata bine de tot in faldurile memoriei, am ramas lipita de geamul magazinului meu preferat, acum inchis, langa un lung sir de hainutze ce-mi faceau cu ochiul din geam. In plimbarea de seara intre Primarie, castelul Miko si zona cu hainutze, cu greu m-a dezlipit un agent de la locala de geamul ala. Desi era doar 5 pm, in Miercurea, in week-end, nu mai sunt deschise decat barurile, cluburile si locatiile cu profil asemanator. Nu am stat mult, se lasase un ger napraznic si batea vantul.

Am ramas totusi atat timp cat sa vina iarna, care a cazut pentru mine intr-o zi de duminica, departe de casa, dar totusi, atat de acasa. Parca si derapajul inexplicabil din fatidica curba pe drumul Gheorgheni – Miercurea, cand efectiv era sa zburam in prapastie, pare sa se estompeze, in nuante curate de alb, ingropat cu toate relele de peste an... Inca un an.

Niciun comentariu: